România a pierdut o artistă emblematică a scenei lirice. Soprana Lella Cincu, recunoscută pentru talentul și devotamentul său față de muzică, a părăsit această lume la vârsta de aproape 85 de ani.
Lella Cincu (29 iunie 1923 – 23 martie 2008) a fost atrasă de sunetele muzicii încă din copilărie. Născută în Timișoara în anul 1923, primii pași în lumea artistică i-a făcut ca violonistă, sub îndrumarea Adelei Iancovici.
Lella Cincu ar fi împlinit 102 ani
Mai târziu, și-a descoperit adevărata vocație: vocea. Studiile de canto la Timișoara și, ulterior, la București au format o bază solidă pentru cariera care avea să urmeze.
A fost modelată de mentori de prestigiu, printre care Arta Florescu, Paul Constantinescu și Zeno Vancea, personalități care au lăsat o amprentă profundă în muzica românească.
Artista a cucerit publicul prin interpretări de o sensibilitate rară
Înzestrată cu o voce caldă și expresivă, artista a cucerit publicul prin interpretări de o sensibilitate rară. A fost prezentă la competiții internaționale importante și a câștigat admirația juriilor la festivaluri precum cele din Praga și Verviers.
Repertoriul său vast a inclus atât partituri complexe de operă, cât și roluri savuroase din operetă. A fost Micaela din Carmen, Oscar din Bal mascat, Antonia din Povestirile lui Hoffmann, dar și Eliza în My Fair Lady sau Rosalinda din Liliacul.
Lella Cincu nu s-a limitat la interpretarea clasicilor consacrați. A fost o susținătoare activă a creației românești, aducând în lumină compoziții semnate de autori autohtoni, precum Pascal Bentoiu sau Paul Constantinescu. În semn de recunoaștere a activității sale, în 1968 i-a fost conferit Ordinul Cultural clasa a III-a.
Referindu-se la Lella Cincu, presa vremii consemna, printre altele: „Soprană lirică lejeră, cu largi aptitudini de coloratură, a realizat în Lucia di Lammermoor, Bărbierul din Sevilla, Ivan Susanin şi Rigoletto – creaţii de înaltă ţinută profesională, unanim apreciate peste hotare.
Uşurinţa, siguranţa şi strălucirea acutelor i-au asigurat momente de strălucire care, dublate şi de un temperament scenic vibrant, au împrumutat eroinelor sale veridicitate, autenticitate, personalitate”.