România, statul care plătește dobânzi de lux cu bani din taxe! Ce nu vor guvernanții să spună

România traversează o perioadă în care disciplina fiscală pare mai degrabă o promisiune decât o realitate. După ani la rând în care execuția bugetară a depășit constant limitele stabilite, investitorii au început să-și piardă încrederea, iar consecințele sunt deja vizibile.

O analiză a Confederației Patronale Concordia, transmisă marți, 7 octombrie, către HotNews.ro, arată că lipsa de predictibilitate și cheltuielile publice scăpate de sub control au dus la creșterea costurilor de finanțare ale României, adică statul plătește din ce în ce mai mult pentru fiecare împrumut contractat.

Două semnale care arată cât de gravă e situația

Primul semnal este că România se împrumută în prezent, în euro, pe 10 ani, cu o dobândă de aproximativ 6%, în timp ce Serbia, o țară care nici măcar nu are statutul de investment grade, obține finanțare la doar 4,6%.

„Acest decalaj este nesănătos și profund îngrijorător pentru sustenabilitatea finanțelor publice”, avertizează analiza Concordia.

Al doilea semnal, România plătește o pondere uriașă din veniturile sale doar pentru dobânzi. Estimările arată că, până la finalul anului 2025, aceste cheltuieli vor ajunge la 7,5% din totalul veniturilor bugetare, ceea ce ne plasează pe locul trei în Uniunea Europeană, după Ungaria și Italia. Diferența este însă tulburătoare: România are o datorie publică mult mai mică, dar plătește dobânzi mai mari.

Specialiștii subliniază că problema nu este neapărat nivelul datoriei publice, ci costul uriaș al finanțării. Atunci când rata dobânzii depășește rata de creștere economică, fiecare leu împrumutat devine o povară suplimentară pentru generațiile viitoare.

„România se află într-o zonă de risc fiscal. Costurile ridicate ale împrumuturilor reduc spațiul fiscal pentru investiții productive și ne lasă mai puține resurse pentru dezvoltare”, avertizează Concordia.

Rectificarea bugetară, o oglindă a realității financiare

Analiza arată că rectificarea bugetară din 2025 confirmă presiunile tot mai mari asupra bugetului. Cele mai mari creșteri s-au înregistrat la cheltuielile cu dobânzile, care au urcat cu 29%, urmate de creșteri moderate la transferuri și cheltuieli de personal, de aproximativ 4,5%.

Pe partea de venituri, statul a reușit o creștere solidă, dar numai datorită majorării taxelor și eliminării unor facilități fiscale introduse la începutul anului. Ponderea veniturilor din taxe, impozite și contribuții a ajuns la 27,3% din PIB la finalul lui 2024, iar estimările arată că ar putea depăși 28% în 2025.

Totuși, deficitul bugetar rămâne o problemă structurală: cheltuielile publice cresc mai repede decât veniturile, ceea ce generează instabilitate și lipsă de încredere.

Există totuși și vești încurajatoare. Datele din august 2025 arată că cheltuielile lunare cu personalul s-au stabilizat în jurul valorii de 14,5 miliarde lei, chiar în ușoară scădere. În 2024, trendul era invers, de la 11,8 miliarde lei în ianuarie, s-a ajuns la 16,6 miliarde lei în decembrie.

O îmbunătățire se observă și în zona cheltuielilor cu bunuri și servicii, care au crescut cu doar 4% față de anul trecut, adică sub nivelul inflației.
Aceste evoluții sugerează că disciplina fiscală este posibilă și că există spațiu pentru eficientizarea cheltuielilor fără a afecta funcționarea statului.

Mesajul mediului de afaceri către Guvern: transparență și disciplină

Confederația Concordia transmite un semnal clar: România are nevoie de predictibilitate, transparență și disciplină fiscală constantă, nu doar de creșteri temporare de taxe.

„Revizuirea și eficientizarea cheltuielilor publice este cheia. Consolidarea bugetară nu se poate face doar prin majorarea impozitelor”, avertizează analiza.

România are potențialul economic pentru a deveni o economie stabilă și atractivă pentru investiții, dar pentru asta este nevoie de credibilitate financiară.

„Când vom ajunge să ne împrumutăm la 4%, în loc de 6%, diferența – miliarde de euro anual – ar putea fi redirecționată către infrastructură, educație și competitivitate. Acesta este adevăratul dividend al disciplinei fiscale”, conchide raportul Concordia.