Roxana Moise, o luptă tăcută cu boala nemiloasă descoperită după Exatlon. Povestea care a cutremurat o țară întreagă

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Sportiva Roxana Moise a dus o luptă tăcută cu boala nemiloasă descoperită după participarea la primul sezon de Exatlon. Fosta handbalistă de la Oltchim Râmnicu-Vâlcea avea o motivație și o bună dispoziție cu care îi molipsea pe toți din jurul ei. Încă din perioada participării la emisiunea care a consacrat-o, Roxana Moise a început să acuze simptomepe care însă le-a ascuns cu grijă.

Roxana Moise a fost una dintre cele mai apreciate handbaliste ale generației sale. Forța fizică, stilul exploziv de joc și spiritul competitiv au transformat-o într-un nume respectat în cadrul echipei Oltchim Râmnicu-Vâlcea. Colegele de echipă își amintesc și astăzi de energia ei debordantă: era prima la antrenamente și ultima care renunța, indiferent de dificultate. În vestiar, era vocea care încuraja. Pe teren, era jucătoarea care lupta până la ultima secundă.

De la handbal la antrenorat

După retragerea din handbal, Roxana nu a ales un drum liniștit, ci și-a canalizat energia în altă direcție. În 2005 a devenit antrenoare de kangoo jumps, un sport relativ nou atunci în România. Cu ambiție și perseverență, a deschis propria sală de sport în Râmnicu-Vâlcea – Fight Academy, prima academie de kangoo jumps din oraș.

14:35, 20 Jul 2026

FOTO Sebastian Dobrincu, despre boala autoimună care i-a schimbat viața. Antreprenorul a vorbit deschis despre lupta cu spondilita anchilozantă

09:26, 20 Jul 2026

FOTO Frații Tate, între Moscova și arestarea din Miami. Ce se știe despre vizita în Rusia și prezența la gala asociată lui Umar Kremlev

Cei care îi frecventau orele povesteau că atmosfera creată de ea era unică. Nu veneau doar pentru exerciții, ci pentru motivația și buna dispoziție cu care îi încărca de fiecare dată.

Momentul Exatlon România

Participarea Roxanei Moise în primul sezon Exatlon România a propulsat-o în atenția publicului larg. A demonstrat nu doar abilități fizice de excepție, ci și o rezistență psihică admirabilă.

Nu se plângea niciodată, nu căuta scuze și continua să lupte chiar și atunci când era rănită sau extenuată.

Potrivit apropiaților, tocmai în acea perioadă ar fi apărut primele semne ale bolii – o informație pe care Roxana nu a confirmat-o niciodată public. A ales să își păstreze suferința pentru ea, protejându-și familia de povara emoțională.

Roxana Moise, o luptă tăcută cu boala nemiloasă descoperită după Exatlon

Fosta sportivă a început să acuze simptome care, ulterior, au dus la un diagnostic crunt: leucemie. O fostă colegă a povestit că mulți cred că primele semne au apărut încă din perioada Exatlon, însă Roxana le-a ascuns cu grijă:

„Era o fată extraordinară. Multă lume spune că era bolnavă încă de atunci, dar ascundea totul foarte bine.”

Cei din jur aveau să afle mult mai târziu că Roxana se confrunta de ani de zile cu o boală agresivă. A trecut prin tratamente grele, inclusiv chimioterapie, a fost internată, a intrat în comă, însă rar a lăsat să se vadă cât suferea.

O prietenă apropiată a vorbit despre această perioadă dramatică:

„Avea leucemie și de mai mulți ani făcea chimioterapie. A intrat în comă și a avut o tumoră pe creier. Lumea nu știa, pentru că ea nu voia să arate prin ce trece.”

În ciuda bolii, Roxana a continuat să lucreze, să își antreneze cursanții și să se ocupe de familie și cei trei copii ai ei. Forța și discreția cu care și-a purtat suferința sunt considerate de cei apropiați adevărate acte de eroism.

Ultimii ani: echilibru între familie, pasiune și durere

Deși era supusă unui tratament istovitor, Roxana nu a renunțat la sălile de sport unde era iubită pentru energia ei inepuizabilă. Încerca să ofere copiilor o viață normală și continua să inspire zeci de oameni care îi frecventau antrenamentele.

Nimeni nu ar fi ghicit că în spatele acelui zâmbet cald se ascundea o suferință atât de grea. Vestea morții Roxanei Moise a lovit puternic întreaga comunitate din Râmnicu-Vâlcea și lumea sportului românesc. Mesajele de condoleanțe au venit de la foști colegi, sportivi, antrenori și oameni care au cunoscut-o în sala de antrenamente.

Pentru mulți, nu a fost doar o sportivă sau un antrenor. A fost un model de disciplină, echilibru și putere – un om care dădea energie tuturor, fără să ceară nimic în schimb.