Ruptură istorică! Milano, exclus din conclav pentru prima dată după 150 de ani

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

O tradiție veche de secole se rupe la Vatican! Arhiepiscopul de Milano nu va participa la alegerea noului Papă, o premieră aproape absolută în istoria modernă a Bisericii Catolice. Decizia aparține direct fostului Suveran Pontif, Papa Francisc, care, deși i-a încredințat lui Mario Delpini conducerea celei mai mari eparhii europene, nu l-a numit niciodată cardinal. Iar fără purpura cardinală, participarea la conclav este imposibilă.

Situația este cu atât mai neobișnuită cu cât, din 1878 încoace, arhiepiscopia ambrosiană a fost nelipsită de la alegerea Suveranului Pontif. Ultima excepție a avut loc acum 147 de ani, când Luigi Nazari di Calabiana nu a fost prezent la alegerea Papei Leon al XIII-lea.

Un Conclav fără Milano

În Evul Mediu și în primele secole moderne, absențele erau justificate de motive logistice, drumuri dificile, timp limitat, sau faptul că nu toți arhiepiscopii erau automat cardinali. Însă în ultimele decenii, în special după cel de-Al Doilea Război Mondial, prezența Arhiepiscopului de Milano la conclav devenise o constantă, ba chiar o forță de influență: nu în ultimul rând, Giovanni Battista Montini, arhiepiscop milanez, a devenit Papă în 1963, sub numele de Paul al VI-lea.

Cu peste cinci milioane de botezați, arhiepiscopia ambrosiană este un colos eclezial. Totuși, în raport cu cei 1,5 miliarde de catolici de pe glob, influența sa nu mai este ceea ce a fost. Decizia lui Francisc, Papa „de la periferii”, schimbă direcția Bisericii, și nu doar simbolic.

„Papa a dorit un Colegiu Cardinalicesc global, deschis, tânăr și divers – explică Monseniorul Luca Bressan, vicar episcopal la Milano. A încurajat o Biserică în ieșire, în dialog cu lumea.” Bressan amintește că nu doar Milano a fost exclusă de la conclav: Paris, Berlin, Viena sau Bruxelles – sedii cu influență istorică – se regăsesc în aceeași situație. „Acum deciziile nu mai sunt luate exclusiv de Europa de Nord, ci de o Biserică cu adevărat universală”, subliniază el.

Răsturnarea balanței de putere simbolizează o nouă direcție teologică și pastorală: de la tradiție și centralism european, la misiune globală și deschidere culturală. Biserica ambrosiană, veche de milenii, va trebui să se regăsească în acest nou peisaj, chiar și fără un reprezentant în conclav.