Sabia lui Damocles se numește junk

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Intenția mea nu este să sperii pe cineva, ci doar să avertizez asupra faptului că, în câteva zile cel mult, putem plonja oficial, ca stat, în stare de faliment. Adică de junk. Și să mă refer cu maximum de prudență la consecințele care decurg din asta.
Nu una, ci trei agenții importante de rating, Fitch, Moody`s și S&P încheie o analiză complexă asupra situației României, atât sub aspect economico-financiar, cât și din perspectiva stabilității, respectiv instabilității politice. Prezente la București, după ce s-au documentat temeinic, atât din afara României, cât și la fața locului, cele trei agenții vor trage o concluzie care va rămâne valabilă încă cel puțin doi ani. Iar această concluzie, conform celor mai multe prognoze, va fi declararea falimentului de țară al României.

Parametrii economico-financiari pe care cele trei agenții i-au măsurat și evaluat nu arată deloc bine. Ultimele guverne și, mai ales, guvernul demis Bolojan nu au fost capabile să ia măsurile necesare pentru a opri degringolada, ci, dimpotrivă, au accelerat-o. Deficitul a rămas alarmant de mare, inflația tinde să devină galopantă, datoria publică a crescut, iar economia nu dă niciun semn că s-ar putea înviora și ar putea aduce sume cât de cât semnificative la capitolul venituri. Cheltuielile, acolo unde au scăzut, au scăzut și ele haotic. Numărul angajaților din sectorul public nu a scăzut – s-au făcut doar câteva modeste cosmetizări, în sensul scoaterii din schemă a posturilor vacante. Protejând marele capital străin – atâta cât mai este și funcționează în România – guvernul Bolojan a tăiat cu bisturiul nu numai veniturile cetățenilor obișnuiți din masa salarială sau ale pensionarilor, dar, în paralel, așa cum reiese din uriașul scandal generat de greva generală din sănătate, unul dintre sectoarele vitale ale României, au fost generate grave inechități. Legea salarizării din sectorul public, care a fost pușărită doi ani, favorizează toate categoriile de demnitari, lovind în masa salarială. Toată această situație, dincolo de implicațiile ei economico-financiare extrem de grave, generează o instabilitate structurală. În sensul că, după ce în mod deliberat au fost înstrăinate importante resurse ale statului, au fost falimentate sau puse la vânzare pe nimic o serie întreagă de societăți care în trecut aduceau venituri la stat, morișca economică s-a înțepenit literalmente. Statul nu mai are de unde să stoarcă venituri, cu excepția păturilor celor mai defavorizate din societate.

Cum era de prevăzut, întrucât s-a acumulat o tensiune socială fără precedent, sindicatele au fost nevoite să iasă la bătaie și, contrar ezitărilor lor de până acum, să anunțe ample mișcări de protest, culminând cu grevele generale. Tensiunea socială, care nu mai poate fi controlată – în orice caz, nu de acest guvern castrat – a generat și generează instabilitate politică. În prezent, România practic nu mai este guvernată. Nimeni nu mai are autoritatea morală, nici decidenții de la nivelul statului și nici reprezentanții partidelor politice ale coaliției așa-zis europene, să preia conducerea și să reașeze România pe roți.

Sunt exact fenomenele pe care le analizează cele trei agenții de rating și în funcție de care vor da verdictul probabil de intrare a României în cea mai neagră ipostază posibilă, cea de junk, adică de stat falimentar. Prima consecință este că investitorilor li se va spune pe această cale că banii puși în România prezintă un risc extrem de ridicat. Ca atare, ei nu vor mai veni. Cei care deja investesc în România vor încerca din răsputeri să își tempereze afacerile și, la nevoie, să le închidă în mod controlat. Dacă nu mai vin investitori și nu se mai investește, băncile, de teama de a nu-și pierde banii, devin și ele mult mai reticente. Nu vor mai fi credite sau, dacă vor mai fi, prețul lor va fi din ce în ce mai mare. De nesuportat, în special pentru micile societăți comerciale și, în cea mai mare parte, inaccesibile pentru cetățeni.

Dacă suntem trântiți în junk, indiferent cine ar veni la putere, cel puțin doi ani nu ne mai revenim și nu vom putea primi un alt calificativ. La limită, ar putea interveni Bruxelles-ul, care are o mare răspundere în numirea și menținerea la putere a actualilor conducători și care ar putea eventual să le dea asigurări agențiilor de rating în sensul că se va pune capăt crizei politice. Dar Comisia Europeană nu mai poate repara ce a stricat. Și nu cred că mai este credibilă în fața agențiilor de rating.