Săptămânile de desfrâu total petrecute de Lev Tolstoi în România. Pasiunea sa pentru Zamfira…

Lev Nicolaevici Tolstoi (1828-1910), conte de felul său, este considerat unul dintre cei mai importanţi romancieri ai lumii, unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse – începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski.

Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de ”tolstoism”

La vârsta de 23 de ani, după ce-a trecut prin pasiunea jocurilor de noroc, care l-a lăsat aproape falit, în 1851, Tolstoi s-a înrolat în armată, devenind doi ani mai târziu subofiţer de artilerie.

14:40, 09 Dec 2025

FOTO Vrei să știi care este cea mai sănătoasă apă plată din România? Adevărul din spatele etichetelor și al mineralelor!

09:48, 04 Dec 2025

FOTO Carmen Harra, anunț cumplit despre România în 2026! Ce dezastre vor lovi țara noastră anul viitor

În armată, Tolstoi regăsește avantajele traiului printre cazaci. În ciuda vieții lor simple, cazacii aveau un cod etic militar și umanist la care țineau cu înverșunare, iar Tolstoi îi admira. Îi vedea ca pe un model de urmat pentru toți rușii, și un exemplu către care să tindă toți țăranii și chiar aristocrația.

În anul 1854, Tolstoi este transferat în armata dunăreană și locuiește timp de câteva luni la București, unde se lasă atras de viaţa dezordonată a ofiţerimii.

Referitor la această perioadă, într-o scrisoare adresata mătușii sale, contesa T.A. Ergolaskaia, tânărul ofițer descrie astfel Bucureștii.

”Sunt năucit. Un oraș mare și frumos, obligația de a te prezenta multora, opera italiană și teatrul francez…Un an mai târziu, Tolstoi este transferat în armata dunăreană şi-şi petrece câteva luni la Bucureşt

În vara anului 1854, mai exact pe 31 iulie, poposeşte la Focşani, unde stă 17 zile. Avea 26 de ani, iar în jurnalul său, pe care îl ţinea de la 1847, descrie momentele petrecute aici, recunoscând cu francheţe obsesiile sale şi desfrâul.

În jurnalul său, Tolstoi menţionează şi episoade savuroase, cum ar fi spre exemplu agăţatul femeilor din oraş, dar şi pasiunea pe care şi-o făcuse pentru o anume Zamfira.

Câteva fragmente din jurnalul pe care l-a ţinut cu regularitate.

1 august

”M-am sculat târziu şi toată dimineaţa l-am citit pe Schiller, dar fără plăcere şi fără poftă. După masă, deşi am fost dispus să lucrez, am scris, din cauza lenii, foarte puţin. Toată seara am petrecut-o tălălăind după fete.

Multe lucruri interesante s-au întâmplat pe ziua de astăzi: şi lectura pentru ordonanţă, şi rendez-vous-ul din grădină, şi înşelătoria lui Subin.

Despre toate acestea voi scrie mâine, întrucât acum este ora 2.00. Pentru ultima oară îmi imput lenea. Dacă iar nu lucrez mâine nimic, mă împuşc. Şi-mi mai reproşez şi nehotărârea impardonabilă cu muierile“.

2 august

”Dimineaţa am scris puţin, la «Însemnările artificierului». După masă am dormit şi m-am dus la Zamfira, cu succes…“

12 august

”Dimineaţa am început-o bine, am lucrat, dar seara! Dumnezeule, oare n-am să mă îndrept niciodată?! Am pierdut la joc restul banilor şi am pierdut ce nu aveam cum plăti – 3.000 de ruble. Mâine îmi vând calul”.

Nu ştim dacă şi-a vândut sau nu calul, pentru că nu mai menţionează acest lucru în jurnal, dar restul de zile pe care îl petrece la Focşani nu este unul plictisitor.“

15 august

”M-am sculat devreme şi m-am dus la Odobeşti. Într-un fel, această plimbare nu mi-a reuşit. Am scris puţin şi foarte prost, am dormit, m-am dus la curse şi seara mi-am pierdut-o acasă.

Repet ceea ce am mai scris: am trei defecte principale de care trebuie să scap: 1) lipsa de caracter; 2) irascibilitatea şi 3) lenea. V

oi urmări cu toată atenţia posibilă aceste trei vicii, şi voi nota. Doar după aceea, dacă mă dezbar de ele, mă apuc de îndeplinirea celorlalte două reguli ale satisfacţiei şi dobândirea dragostei. Dar mă voi strădui încă de pe acum să nu le scap din vedere“.

16 august

”De dimineaţă am strigat la Nikita-irascibilitate. 1) Am lenevit de faţă cu Andropol. 2). Am alergat după o muiere, cu toate că-mi dădusem cuvântul să nu mai îmbrăţişez pe nimeni cel puţin o lună, şi chiar şi atunci numai în caz de dragoste. – Lipsă de caracter. 3) Am discutat cu înflăcărare în contradictoriu-irascibilitate. 4) Deci irascibilitate-2, lipsă de caracter-1 şi lene-1.

Mai important decât ori ce este pentru viaţa mea îndreptarea acestor vicii. Cu această frază îmi voi termina de acum înainte jurnalul, în fiecare zi“, îşi încheie Tolstoi jurnalul petrecut la Focşani, zilele următoare, găsindu-l la Tecuci, Bîrlad şi Vaslui, în drum spre Sevastopol.

Timp de câteva luni, Tolstoi îşi încheia jurnalul cu cuvintele promise referitoare la viciile sale. Lev Tolstoi a demisionat din armată în 1856 şi s-a dedicat, până la finalul vieţii, activităţii beletristice.