Cu rădăcini ce coboară până în secolul XIII, Inelul Pescarului – omagiul adus Sfântului Petru, primul episcop al Romei – este, poate, cel mai ușor de recunoscut simbol al pontificatului. Papa Francisc l‑a purtat doar la liturghiile și ceremoniile solemne, iar credincioșii l‑au atins și l‑au sărutat de nenumărate ori, stârnind chiar o mică dispută despre igienă. Odată cu moartea Pontifului, bijuteria‑sigiliu a fost însă distrusă, în taină, între zidurile Vaticanului, așa cum prescriu canoanele vechi de opt secole.
De ce se distruge inelul
În Evul Mediu, inelul și pandantivul‑bulla erau unicele sigilii oficiale ale Papei. Pentru a împiedica falsurile, Camerlengo‑ul Sfântului Scaun – cardinalul însărcinat cu administrarea interimatului – le zdrobea imediat după decesul titularului, la vedere, în fața Colegiului Cardinalilor. Gestul e echivalentul de azi al anulării parolelor de acces. Din 1521 tradiția n‑a fost niciodată întreruptă, dar în 2013 – când Benedict al XVI‑lea a abdicat – a apărut o nuanță: pe inel a fost doar sculptată o cruce adâncă, nu pulverizat integral. Se așteaptă ca actualul camerlengo, cardinalul Kevin Farrell, să repete același procedeu înainte ca conclavul să aleagă un nou papă.
Francisc și „eticheta” sărutării inelului
Dacă Ioan Paul al II‑lea purta zilnic versiuni alternative, iar Benedict n‑a renunțat aproape niciodată la inelul de aur masiv, Francisc a preferat simplitatea: aurul a fost înlocuit cu un vechi inel de argint aurit, „reciclat” din colecția arhiepiscopului Pasquale Macchi, secretarul lui Paul al VI‑lea. Tot el a șocat, în 2019, când și‑a retras mâna de zeci de ori ca pelerinii să nu îi atingă inelul – Vaticanul invocând riscul de transmitere a germenilor. Pentru Pontiful argentinian, autenticitatea gestului de a strânge mâna sau de a îmbrățișa un bolnav cântărea mai mult decât un ritual medieval.
Bijuterie cu personalitate
Deși iconografia de bază – Sfântul Petru cu năvodul și cheile Raiului – a rămas constantă, fiecare papă și‑a pus amprenta: dimensiuni, greutate, filigran sau pietre rare au urmat gustul epocii. Alegerea „inelului deținut” de către Francisc a vorbit din nou despre modestia lui: argint placat cu aur, nu aur masiv, și nicio comandă nouă de la bijutieri celebri. După conclav, inelul va fi înmormântat simbolic în arhivele secrete sau expus fragmentat în muzeele Vaticanului – o soartă ținută, deocamdată, sub tăcere.
În spatele acestui mic obiect se ascund, așadar, peste 800 de ani de politică, securitate și credință – iar distrugerea sa nu este un capriciu, ci garanția că, până la alegerea noului pontif, nimeni nu va putea vorbi în numele celui plecat.