„Trecut în planul secund de informaţiile politice, mult mai puţin învolburate decât par în ştirile prea concurente şi care se doresc mult prea cumpărate, totuşi îl comemorăm pe Eminescu. Inegalabil, irepetabil, inimitabil. Si, mai ales, chiar dacă unii ar dori asta, irevocabil. Orice altceva aş mai spune ar fi redundant şi, oricum, prea insignifiant faţa de EL, EMINESCU.
Dar, printre multe alte altele, Eminescu spunea despre Scoală: „A aştepta să culegi altceva dintr-un pământ decât ceea ce a fost semănat în el, ar fi copilărie.”
Da, ce ai vrea să culegi din ceea ce semeni? Ce ai vrea să mai culegi dacă acum un an măsurile de austeritate au început cu şcoala: suplimentarea normelor profesorilor, fondul de burse înjumătăţit, fondurile PNRR alocate reduse uneori chiar şi cu 70%, drepturile salariale ale profesorilor ciuntite, finanţarea universităţilor – pe toate categoriile de buget – reduse drastic ş.a.m.d. Colac peste pupăză (pupăza unui prieten bun al lui Eminescu), legea salarizării, în forma ei circulată acum prin mediile oficiale, crestează şi mai mult demnitatea profesorilor prin salarii.
Dintr-un pământ pe care nu ai dorinţa să îl cultivi, deşi acel pământ îţi asigura viaţa, ce ai putea culege?…
Oricare încercare personală sau a echipei noastre din Senatul României sau chiar a unor echipe transpartinice a avut de luptat cu parlamentari care, maram (!), cunosc preabine viaţa de profesor. Nu mai reiau acum ceea ce am argumentat explicit în postările anterioare. Nu mai reaiau contraofensivele venite după reuşitele noastre din comisii sau din plen, venite cu calcule, puţin credibile, privind pierderile bugetare „inacceptabile” dacă ar fi să… respectăm educaţia. A evalua educaţia doar prin filtrul financiar arată cât de mult ai iubit şcoala. Dar, mai ales, cât de mult crezi în menirea ei.
De aceea, am convingerea că cei care astăzi susţin că austeritatea impusă, prima dată şi prima dată educaţiei, este justă, cei care cred că ceea ce s-a luat de la elevi şi studenţi este corect, cei care astăzi susţin că timpul şi salariile imputate dascălilor reprezintă o măsură justificată ar trebui să nu îl uite pe Eminescu.
Da, căci, am convingerea că cei care oricât ar fi de împotrivă educaţiei ar trebui să nu uite că Eminescu ne curge tuturor prin sânge: „Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat.”
Teiul lui Eminescu este încă în Parcul Copou din Iaşi. A lovi în educaţie este asemeni unei lovituri de topor în trunchiul Teiului. Ca şi Teiul, Educaţia se luptă să supravieţuiască. Teiul de timp. Educaţia de vremuri”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator și rector TUIASI.
culegem studenții și-i facem membrii pesede,nu-i așa mare brânză educațională care ești tu, măi cașcavalule?????!!!!
asa-i. trebuiau sa te intrebe pe tine mai intai, trebuiau sa-ti ceara voie.
Tardiv , dom profesor, tardiv. Ieri, 15 iun. a fost comemorarea.