Senatorul Dan Cașcaval: „Suntem ușa de la intrarea în UE sau preșul de la intrare?”

Senatorul Dan Cașcaval atrage atenția, într-o postare cu accente pamfletare, asupra efectelor grave pe care le are decizia de retragere a finanțării din PNRR pentru proiectele de infrastructură din zona Moldovei. Într-un text stilizat, dar cu mesaj clar, parlamentarul semnalează ignorarea regiunii de est a României în marile proiecte de dezvoltare susținute de Uniunea Europeană.

Folosind dialogul simbolic între doi moldoveni, Cașcaval pune în discuție lipsa autostrăzilor și a investițiilor în Moldova, ironizând faptul că, deși regiunea este „ușa de intrare în UE”, nu beneficiază de drumuri moderne care să susțină acest rol strategic.

„O muscă din nobila familie străbună Calliphoridae bâzâia alene, cu accent specific zonei. Doi moldoveni, pe prispă, într- seară de vară lălâie, discutau (n.a. – accentul specific este atenuat, pentru cursivitatea lecturii, devenită şi mai dificilă din cauza noilor planuri-cadru):

– Măi, Nelule, tu ai văzut uşa ceea?

– Care uşă, Mişule?

– Aia, măi, de intrare în UE (n.b. – pronunţat UE cam cum se scrie, dar cu accent pe U).

– La ce ne trebuie uşa, Mişule? Nu suntem în UE? (n.b. – idem)

– Da, noi suntem. Dar, dacă vrea cineva mai de din Est să intre la noi în UE, nu îi trebuie o uşă? Si uşa cică e aici, la noi, la moldoveni.

– A (n.b. – deocamdată fără conotaţie autostradală), că bine spui. Si ai văzut-o?

– Păi, nu încă, Mişu. Dar, trebuie să fie mare, căci, cică este uşa de intrare în ditamai UE. Adică, cum ar zice ăia cu Brexitul, este importantă căci este “The uşa” din Est. Vorbeşte lumea despre ea cam din patru în patru ani.

– Aha!… Bun, intră cineva pe uşa ceia şi după aia ce facem, Nelule, cu oaspeţii? Că noi, moldovenii, suntem ospitalieri: o alivencă, o tuiculiţă, un vinişor. Trebuie să fim, nu? Doar nu îi ţinem la uşă?!…

– Sigur! Ii omenim, ca pe toţi din ţară şi din UE şi de oriunde. Apoi, îi lăsam în drumul lor.

– Mda… Măi, Nelu, dar pe care drum îi lăsăm?… Că uite ce mocirlă e pe drum. Se umplu de glod.

– Aşa este…(gânditor) Mişule, dacă îi ducem cu A7? Ca să părem şi noi civilizaţi.

– Care A7, Nelule?

– Olecuţă de răbdare!

Plecă Nelu şi se întoarse după vreo oră, într-un nor de praf, cu un hârb de Audi A7, uzat şi vai de mama lui.

– Iacătă-l! exclamă Nelu triumfător. A8-ul l-am dat vecinului de peste bahnă.

– Am înţeles, vecine: de asta ai spus “cu” A7 şi nu “pe” A7.

– Care “pe”, Mişule? Că noi suntem mereu “sub”! Când vine vorba de Moldova, ăia se uită pe “sub” sprâncene şi îşi mănâncă de “sub” unghie. Apoi trec totul “sub” tăcere ca să ne ţină “sub” papuc. Totul “sub” pretextul că trebuie să strângem cureaua. Deşi ei o au sub – fără ghilimele, Mişule! – burtă, că e mare, deh!… Si mai este ceva, măi Mişulică: uşa o fi mare, o fi aici, nu zic nu, dar cheia nu e la noi. E la ăia. Aia cu A din “ă”.

Musca, din nobila familie străbună Calliphoridae antedatată genealogic mult înaintea autostrăzilor (ca orice altă vieţuitoare trecută sau viitoare), ar fi vrut să bâzâie o continuare, dar pleosc! a devenit un portret impresionist pe varul peretelui. Victorios, Mişu se adresează picturii murale încă aburinde:

– Să vorbim frumos! Nu se ştie niciodată când cei cu “A” vor afla că suntem şi noi, moldovenii, “sub” soare.

Acelaşi soare sub care sunt şi moldovenii cască privind ameţit liniile întrerupte care ţin loc de A-utostradă şi se declară analfabet funcţional. Căci nu mai înţelege alfabetul văzut din cer: cum poate litera A să fie scrisă cu linii întrerupte?… Si se retrage pe A-urile continue către A-pus.

Mişu, gândind la A-lfabetul funcţional înspre Apus (poate Vest, poate nu), spune ca pentru sine (n.a. – oricum rămâne doar pentru sine):

– Am înţeles, Nelule, am înţeles… Atunci, te întreb #şîeu, ca moldoveanul: noi, aicea la intrarea în UE suntem uşa ori preşul de la intrare?…

𝐏𝐒. 𝐀𝐜𝐞𝐬𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐨𝐚𝐫𝐞𝐜𝐮𝐦, 𝐮𝐧 𝐩𝐚𝐦𝐟𝐥𝐞𝐭 𝐬̧𝐢 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚𝐭 𝐜𝐚 𝐚𝐭𝐚𝐫𝐞. 𝐈𝐧 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛, 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐬𝐭𝐫𝐚̆𝐳𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐄𝐬𝐭𝐮𝐥 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞𝐬𝐜 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐨𝐬”, a transmis senatorul Dan Cașcaval.