Senatorul Dumitru Manea, partidul S.O.S. România: „Mâncaţi pe datorie pâinea copiilor, nepoţilor şi a strănepoţilor”

Dumitru Manea, senator S.O.S. România, adresează o radiografie a societății românești actuale, citând din Mihai Eminescu un articol din 1879. Eminescu critica, acum 146 de ani, impactul civilizației străine asupra țării, remarcând că instituțiile și legile importate nu se potrivesc realităților economice și culturale ale României. De asemenea, se subliniază corupția, lipsa de eficiență a justiției și pericolele unei economii dependente de finanțele externe.

Manea afirmă că situația nu s-a schimbat, iar societatea românească continuă să fie marcată de inegalități și instabilitate economică, accentuând riscurile pentru viitorul națiunii.

„Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groază de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră […].

RomaniaTV

Amalia Năstase a pierdut lupta cu kilogramele. Fosta soție a lui Ilie Năstase slăbise 30 de kilograme, dar le-a pus la loc. Cum arată acum

Observatornews.ro

Oameni de știință blocați într-o bază din Antarctica, cer să fie salvați dintr-un motiv terifiant

Am admis legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, de cetăţean al universului… Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale: control, suveranitatea poporului, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor al statului modern […].

Chestiunea economică la noi nu e numai o chestiune a mişcării bunurilor; ea e mai adâncă, e socială şi morală. Fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate. Celui care n-are nimic şi nu ştie să se apuce de nici un meşteşug dă-i toate libertăţile posibile, tot rob e: robul nevoilor lui, robul celui dintâi care ţine o bucată de pâine în mână […].

Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta; pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe străzi, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie […].

Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însuşi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţiş a-l reabilita, alegându-l în Senat […].

Oare nu e caracteristic pentru tratamentul de care se bucură populaţiile noastre din partea administraţiei şi a fiscului când constatăm că, în acelaşi timp în care zeci de mii de străini imigrează în fiece an, românii, din contră, părăsesc ţara lor, ca şoarecii o corabie care arde, şi că emigrează? La noi mizeria e produsă în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic. Aşa încât, departe de-a vedea existenţa statului asigurată prin cârma puternică şi prevăzătoare a tot ce poate produce naţia mai viguros, mai onest şi mai inteligent, suntem, din contră, avizaţi de-a aştepta siguranţa acestei existenţe de la pomana împrejurărilor externe, care să postuleze fiinţa statului român ca pe un fel de necesitate internaţională. Acea necesitate internaţională n-are nevoie de-a ţine seama de sentimentele noastre intime, ci numai de existenţa unui petec de pământ cvasineutru lângă Dunăre.

Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal […]. Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează în faţa bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Aceste cuvinte nu-mi aparțin. E o radiografie completă a societății românești de astăzi, făcută de Mihai Eminescu în urmă cu 146 de ani. Mai exact la 9 ianuarie 1879, într-un articol din ziarul TIMPUL, din care am citat. După cum vedeți, nimic nu s-a schimbat.

Iar dumneavoastră, ca să închei tot cu un text de Eminescu „mîncaţi venitul ţărei, a trei generaţiuni viitoare, căci mîncaţi pe datorie pîinea copiilor, nepoţilor şi a strănepoţilor dmv. Tot luxul ce-l faceţi azi, poimîine la ei va fi mizerie. Dar finanţele ţărei se ruinează. Deficit lîngă deficit, împrumut lîngă împrumut, datorie lîngă datorie, gaură lîngă gaură, pînă ce finanţele României nu vor fi curînd decît o gaură mare. Aviz mandatarilor ţărei!” (Mihai Eminescu, „Articoli nepoliticoși”, Manuscrisul 2.257)”, a transmis Dumitru Manea, senator S.O.S. România.