Serbia a luat decizia să-și repatrieze rezerva de aur care era ținută în afara țării în timp ce România continuă să-și țină metalul prețios în alte țări. Decizia oficialilor vine în contextul în care aceștia consideră că o repatriere a aurului le va aduce o securitate sporită.
Rezerva de aur a României este de aproximativ 103,6 tone și este depozitată în două locuri principale: circa 61,2 tone sunt ținute în custodie la Banca Angliei în Londra, iar restul de aproximativ 42,4 tone se află depozitate în țară, la Tezaurul Băncii Naționale a României (BNR)
Serbia își repatriaza rezerva de aur din afara țării
Banca Centrală a Serbiei are în plan repatrierea completă a rezervelor naționale de aur, în valoare estimată la aproximativ șase miliarde de dolari, ca măsură de protecție în fața eventualelor crize economice sau geopolitice, relatează Bloomberg, citat de Agerpres.
Prin această acțiune, Serbia ar deveni prima țară din Europa de Est care își retrage integral aurul depozitat în centre financiare internaționale precum Elveția, Regatul Unit sau Statele Unite, optând pentru păstrarea acestuia exclusiv pe teritoriul național.
Conform datelor oficiale din 16 iulie 2025, rezerva de aur a Băncii Naționale s-a ridicat la 50,05 tone, evaluată la circa 4,7 miliarde de euro. Aurul constituie în prezent 17,2% din totalul activelor valutare ale țării. În ultimii ani, Serbia s-a remarcat printr-o politică activă de achiziție a aurului. Numai în 2024, autoritățile monetare sârbe au adăugat 3,2 tone la rezerva națională, iar în prima jumătate a anului 2025 au fost cumpărate încă 2,3 tone.
La nivel global, Statele Unite dețin cea mai mare cantitate de aur, cu peste 8.100 de tone, urmate de economii importante precum Germania, Italia, Franța, Rusia și China. În ceea ce privește achizițiile recente realizate de băncile centrale, Polonia a fost lider în 2024, cumpărând 89,5 tone, urmată de Turcia și India.
Cât plătește România Angliei pentru a ține rezerva de aur la Londra
România plătește pentru luxul de a-și ține comoara în altă țară. În timp ce alte state din regiune își repatriază rezervele de aur, Banca Națională a României continuă să susțină, prin vocea guvernatorului Mugur Isărescu, că este mai sigur să ne ținem lingourile la Londra.
Concret, România are o rezervă de 103,6 tone de aur, însă mai bine de jumătate din această cantitate — exact 61,24 tone — se află depozitată în conturile Băncii Angliei. Restul se află pe teritoriul țării. Pentru „privilegiul” de a depozita aurul la mii de kilometri distanță, statul român plătește anual peste 360.000 de lei — o sumă care, în mod ironic, merge exact în buzunarul unei alte bănci centrale.
Potrivit explicațiilor oferite de Isărescu, scopul acestui aranjament este acela de a garanta că România dispune de o rezervă standardizată internațional, care poate fi folosită pentru finanțări sau oportunități de piață în situații limită. Totuși, aurul respectiv nu poate fi mișcat fără un ordin explicit al BNR, iar în ultimii 17 ani, rezerva a rămas neatinsă. Așadar, beneficiile invocate rămân pur teoretice.
Guvernatorul insistă că aurul este în siguranță la Londra și că orice mișcare a sa este monitorizată și raportată anual, costurile fiind transparente și confirmate de firme de audit internaționale. Dar realitatea este că, în toți acești ani, România nu a făcut nicio „fructificare” spectaculoasă a aurului, nu a folosit rezervele externe în niciun scenariu concret de criză și, mai mult decât atât, nu a avut nicio garanție reală că în situații excepționale ar putea dispune de aceste resurse fără blocaje politice sau economice internaționale.
Într-un context global tot mai instabil, în care multe țări își aduc aurul acasă pentru a-l ține sub control propriu, România persistă în atitudinea obedientă de a-și încredința aurul unei puteri străine, pe bani mulți și fără garanții reale. Argumentele BNR par din ce în ce mai depășite, mai ales când vedem că țări precum Serbia sau Ungaria își mută aurul în buncăre proprii și își întăresc suveranitatea economică.