Sfântul Ștefan cel Mare: Marele protector al creștinătății în Moldova

Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc astăzi, 2 iulie, pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare.

Canonizarea lui Ştefan cel Mare a fost făcută la iniţiativa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1992. Tomosul de trecere al voievodului în rândurile sfinţilor este semnat şi de arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, care era la acea vreme arhiereu vicar.

„De acum înainte și până la sfârșitul veacurilor, Voievodul Ștefan cel Mare al Moldovei să fie pomenit laolaltă cu bărbații cei cuvioși și Sfinți ai Bisericii, cinstindu-se cu slujbe și cântări de laudă în ziua de 2 iulie, fiind înscris în sinaxar, cărțile de cult și calendarul Bisericii noastre cu numele „Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.

Spre veșnică cinstire, dovadă și încredințare despre cele ce am hotărât, s-a întocmit acest Tomos Patriarhal și Sinodal de Canonizare spre a fi adus la cunoștința credincioșilor și clerului Bisericii Ortodoxe Române și tuturor evlavioșilor români, oriunde ar trăi aceștia. Dat în București, anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea”, se arată în Tomosul semnat de arhiepiscopul Casian.

RomaniaTV

Bombă în showbiz! Botezatu și-a făcut iubită cu 40 de ani mai mică decât el. Nicolle e model și are 18 ani: Am educat-o bine

Observatornews.ro

ANM a actualizat prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni. Vremea în România până pe 31 martie

Sfântul Ștefan cel Mare: Mare apărător al creștinătății

Ștefan cel Mare a domnit din 1457 până în 1504 și a fost recunoscut ca un protector al creștinătiții în Moldova, prin luptele duse cu turcii și tătarii, el fiind și un om credincios, care actitorit mai multe biserici și mănăstiri, pe care le-a înzestrat cu cele necesare slujbelor și obștei călugărilor, care împleteau rugăciunile de zi și de noapte cu lucrul mâinilor și cultura minții.

Ștefan cel Mare a zidit biserici și mănăstiri atât în Moldova, cât și în Muntenia și Transilvania, din dragostea lui față de credință și neam. Mai mult, la muntele Athos, unde exista mereu pericolul otomana,Ștefan cel Mare a înălțat și înzestrat mai multe biserici și mănăstiri, printer care și mănăstirea Zografu.

Toate aceste lăcașuri sfinte au fost ridicate la ordinul lui Ștefan cel Mare drept mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru biruințele purtate în luptele cu dușmanii creștinătății.

Tocmai acesta este motivul pentru care Ștefan cel Mare a fost numit „cel Sfânt” de popor.

Viață dusă în pocăință și rugăciune

Ștefan cel Mare a fost un om credincios, care și-a dus viața în pocăință și rugăciune. Scrierile vremii pomenesc faptul că Ștefan cel Mare și familia lui se rugau mereu și apelau la ajutorul preoților.

Înainte de fiecare luptă cu dușmanii credinței creștine, Ștefan cel Mare însoțea rugăciunea cu postul. „Cu toții s-au legat a posti patru zile cu pâine și apă”, notau cronicarii vremii.

Mai mult, Ștefan cel Mare lua cu el în lupte cele trei icoane unite, numite triptic: Mântuitorul, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul. Acestea sunt păstrate până ziua de astăzi în Mănăstirea Putna.

Pe lângă post și rugăciune, Ștefan cel Mare a dat dovadă de mare milostenie și dragoste creștină față de cei aflați în nevoie. Acesta dădea familiilor tinere toate cele necesare unei gospodării, pământ și vite. În plus, cei care se remarcau în bătălii primeau pământuri în stăpânire și toate cele trebuincioase unei bune gospodăriri.

Deși nu „era mare la stat“, având o înălțime de aproximativ 1,50 m, și considerat de mulți „degrabă vărsătoriu de sânge nevonovat“, Ștefan cel Mare a fost în mai multe rânduri iertător cu dușmanii săi care au dat dovadă de căință pentru greșelile săvârșite, după cum precizează cronicarii vremii.