Sindrom Sjogren. Tot ce trebuie să știi despre această afecțiune autoimună

Un diagnostic de sindrom Sjogren înseamnă că te confrunți cu o boală autoimună cronică ce afectează glandele care produc lacrimi și salivă, dar poate implica și alte părți ale corpului. Deși nu este o afecțiune la fel de cunoscută precum alte boli autoimune, poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții persoanelor care suferă de aceasta.

Această boală autoimună se caracterizează prin uscăciunea ochilor și a gurii, dar poate afecta și alte organe, cum ar fi articulațiile, rinichii, plămânii sau sistemul nervos. De obicei, este o afecțiune cronică, iar simptomele pot varia de la ușoare la severe.

Sindrom Sjogren, simptome și cauze

Sindromul Sjogren se manifestă printr-o serie de simptome care afectează în special ochii și gura, dar poate avea și repercusiuni asupra altor organe. Un semn caracteristic este senzația de ochi uscați, iritați sau viziunea neclară, iar uneori pot apărea și dureri sau senzația de nisip în ochi. Persoanele afectate experimentează adesea o senzație de gură uscată, care poate duce la dificultăți de vorbire, înghițire și gust. Aceasta poate, de asemenea, să crească riscul de infecții orale și carii dentare. Artrita este un simptom comun, iar durerea și umflarea articulațiilor pot afecta mobilitatea și pot fi însoțite de rigiditate. Oboseala severă este frecvent raportată de persoanele cu sindrom Sjogren și poate fi debilitantă, afectând activitățile zilnice. Uscăciunea severă a pielii se poate manifesta, iar unele persoane pot experimenta erupții cutanate și eczeme. În formele severe, pot apărea și complicații pulmonare, cum ar fi tusea persistentă sau dificultăți de respirație.

09:38, 02 Dec 2025

FOTO Boala Paget a sânului – Cauze, simptome și opțiuni de tratament

12:45, 28 Nov 2025

FOTO Ce este boala misterioasă X din Republica Democrată Congo? Iată care sunt riscurile potențiale și ce s-a descoperit până acum

Cauza exactă a acestei reacții imunitare nu este pe deplin înțeleasă, dar se consideră că o combinație de factori genetici și de mediu ar putea contribui la dezvoltarea sindromului. Factorii genetici pot face ca anumite persoane să fie mai predispuse la această afecțiune, iar anumite infecții virale sau bacteriene ar putea declanșa reacțiile imune care duc la un diagnostic de sindrom Sjogren. De asemenea, femeile sunt mult mai susceptibile să dezvolte această boală decât bărbații, iar de obicei este diagnosticată la persoanele de vârstă mijlocie, deși poate apărea și la tineri sau chiar la vârstă înaintată.

Diagnostic și măsuri de tratament

Este greu de pus un diagnostic de sindrom Sjogren, deoarece simptomele pot fi similare cu ale altor afecțiuni, cum ar fi spondilita, și se pot dezvolta treptat. Un medic poate evalua simptomele și discuta despre istoricul medical al pacientului. Semnele de uscăciune a ochilor și gurii, precum și inflamațiile articulare, pot ajuta la indicarea prezenței sindromului. Testele de sânge și evaluările funcției glandelor salivare și lacrimale pot fi folosite pentru a măsura gravitatea semnelor. În unele cazuri, un specialist poate recomanda o biopsie a unei glande salivare pentru a examina eventualele semne de inflamație. De asemenea, este posibil să fie efectuate teste pentru detectarea anumitor anticorpi autoimuni.

După diagnosticare, tratamentul se va concentra pe gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Deși nu există unul care să vindece boala, opțiunile terapeutice pot ajuta la ameliorarea simptomelor. Pentru a combate uscăciunea ochilor, medicii recomandă utilizarea de lacrimi artificiale sau geluri care pot adresa iritațiile și disconfortul ocular. Spray-urile și gelurile pentru gură, precum și stimulentele pentru salivă, pot ajuta la ameliorarea senzației de gură uscată. De asemenea, mestecarea gumelor fără zahăr poate stimula producția de salivă. Analgezicele, antiinflamatoarele nesteroidiene sau medicamentele imunomodulatoare pot fi utilizate pentru a reduce inflamația și durerea articulară. În cazurile severe, tratamentele care modifică răspunsul sistemului imunitar pot fi utilizate pentru a controla activitatea bolii și a preveni deteriorarea organelor. Dacă sindromul afectează alte organe, cum ar fi plămânii sau rinichii, medicii pot recomanda tratamente specifice pentru a controla aceste simptome și a preveni complicațiile. Este important ca persoanele care se confruntă cu sindrom Sjogren să colaboreze îndeaproape cu medicii lor pentru a dezvolta un plan de tratament personalizat, care să abordeze toate simptomele și problemele asociate cu această afecțiune.