Singura țară din lume care își poate asigura integral hrana necesară din producție proprie. Care este situația României?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Capacitatea țărilor de a-și asigura o alimentație sănătoasă exclusiv din producția internă este limitată la nivel global, mai ales în contextul recentelor crize care au afectat lanțurile de aprovizionare, precum pandemia COVID-19 sau războiul din Ucraina.

Aceste evenimente au scos în evidență cât de vulnerabile sunt sistemele alimentare și cât de dependentă este lumea de comerțul internațional.

Majoritatea țărilor depind de comerțul internațional

Un studiu publicat în revista Nature, care analizează 186 de state, pornește de la o dietă echilibrată, inspirată din modelul „Livewell”, care include șapte grupe alimentare esențiale: fructe, legume, lactate, pește, carne, proteine vegetale (precum leguminoasele, nucile și semințele) și alimente de bază bogate în amidon. Accentul nu este pus doar pe cantitatea de hrană produsă, ci mai ales pe calitatea nutrițională și diversitatea alimentelor disponibile.

Astfel, statele analizate sunt clasificate în funcție de capacitatea lor de a-și asigura hrana necesară populației din producție proprie.

Rezultatele arată un dezechilibru major: majoritatea țărilor nu pot produce intern suficiente alimente pentru a acoperi toate aceste grupe. Peste o treime dintre state nu reușesc să fie autosuficiente pentru mai mult de două grupe alimentare, iar cele mai multe acoperă doar între două și cinci.

02:00, 28 Jul 2026

FOTOVIDEO Un depozit de cereale, motiv de scandal între doi vecini. Garda de Mediu Iași face verificări. „Să mă dea în judecată!”

Singura țară care își poate asigura hrana necesară

Există foarte puține excepții. Guyana este singura țară care reușește să își asigure integral necesarul pentru toate cele șapte grupe alimentare. Alte state, precum China și Vietnam, se apropie de acest nivel, fiind autosuficiente pentru șase grupe. La polul opus, mai multe țări, în special din Orientul Mijlociu, nu reușesc să atingă autosuficiența pentru niciuna dintre categorii, ceea ce le face extrem de dependente de importuri.

Diferențele devin și mai evidente dacă sunt analizate pe tipuri de alimente. Producția de carne este relativ bine acoperită la nivel global, aproximativ două treimi dintre țări reușind să își satisfacă necesarul intern. În schimb, pentru alte categorii situația este mult mai dificilă. Mai puțin de jumătate dintre state sunt autosuficiente în lactate, iar pentru pește și fructe de mare procentul scade la aproximativ un sfert.

Problemele sunt și mai accentuate în cazul alimentelor vegetale bogate în nutrienți. Doar o mică parte dintre țări produc suficiente legume pentru populația lor, iar pentru sursele de proteine vegetale, cum sunt leguminoasele și nucile, nivelul de autosuficiență rămâne scăzut. Aceste dezechilibre sugerează că producția globală nu este aliniată cu recomandările pentru o dietă sănătoasă.

La nivel regional, Europa și America de Sud se apropie mai mult de autosuficiență, în timp ce Africa subsahariană, statele insulare și țările din Orientul Mijlociu se bazează într-o măsură mult mai mare pe importuri. În multe cazuri, dependența este concentrată pe un număr foarte mic de parteneri comerciali, ceea ce crește riscul în situații de criză.

Cum stă România la acest capitol

În acest clasament, România se găsește într-o situație relativ fericită – are un punctaj 5/7, la fel ca Serbia, Spania și Ucraina, cam singurele țări europene care se situează la același nivel. Ungaria, Polonia, Franța, Italia sunt la 4/7, Germania la 3/7 iar Marea Britanie chiar la 2/7.

Per ansamblu, studiul arată că Europa și America de Sud sunt, în general, mai aproape de autosuficiență, în timp ce Africa subsahariană, statele insulare și țările din Orientul Mijlociu sunt mai dependente de importuri.