Eveniment-Social

Sociologul Virgil Leițoiu: „Faptul că România s-a născut la Iași începe să devină irelevant, din păcate”

Publicat: 24 ian. 2023
Sociologul Virgil Leițoiu Faptul că România s-a născut la Iași începe să devină irelevant din păcate
Virgil Leițoiu, sociolog

Sărbătorim în acest an 164 de ani de la înfăptuirea unui act politic de o importanță capitală pentru români. Unii încă îi spun mica unire, alții doar unirea principatelor, puțini se referă, acum, la evenimentele din ianuarie 1859 ca fiind nașterea Statului Național Unitar Român, temelia pe care s-a construit România în care trăim azi, statul european, membru NATO și al Uniunii Europene.

Pentru că resursele de documentare sunt acum mai ușor de accesat și pentru că mă măcina curiozitatea m-am uitat în organul de presă central al României (populare și ulterior socialiste) „Scânteia” să văd cum era prezentată atunci această sărbătoare.

Ce vă spun de pe acum este că nu veți găsi nici o urmă de „mica unire”, sunt multe alte bube în abordarea subiectului, dar asta nu.

Am luat, sistematic și nu la întâmplare, câteva ediții de 24 ianuarie, ca fiind cumva niște borne temporale, 1953, 1963, 1973, 1984 (nu am găsit 1983, dar a fost cu noroc așa) și 1989. Unul dintre motivele acestei selecții fiind și acela că o cercetare exaustivă ar fi pierdere de vreme.

Mai multe nu știu ce să zic, vă dau câteva citate și apoi vă uitați și singuri pe materiale. Ar fi redundant să formulez vreo concluzie, fiecare gândește cu propriul neuron din dotare, eu mi-am format o opinie după ce am lecturat materialul dar nu cred că ajută la ceva să vă împărtășesc concluziile mele.

1953- material de pagina 2, un soi de prezentare istorică a evenimentului, cu o sublieniere, interesantă, a rolului maselor în realizarea unirii dar și a faptului că practic fără URSS unirea cam era degeaba (bine, în 1859 nu prea era URSS, dar e bun și așa):

1. „Se împlinesc azi 94 de ani dela Unirea Munteniei și Olteniei cu Moldova, aniversare scumpă poporului nostru muncitor. Lupta pentru făurirea Unirii face parte din tradițiile progresiste cu care se mândrește poporul nostru. Însemnătatea istorică a actului Unirii constă într-aceea că el a stat la temelia întemeierii și dezvoltării statului național român.”

2. „Trădarea revoluției din 1848 de către forțele lașe ale burgheziei, înăbușirea revoluției de către armatele turcești au dus la amânarea cu 10 ani a înfăptuirii Unirii, menținând fărămițarea ce împiedica propășirea Țărilor Române. Acțiunea desfășurată pentru înfăptuirea Unirii de grupările înaintate ce aveau în fruntea lor pe Alexandru Ion Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și alții corespundea intereselor masselor de a scutura jugul turcesc, de a cuceri independența și libertății burghezo-democratice. Un mare rol a avut presiunea populației muncitoare din București și a clăcașilor …”

3. „Urmașii dușmanilor de eri ai Unirii, imperialiștii americano-englezi și fasciștii turci – care nu pot ierta poporului nostru faptul că s-a zmuls din ghearele lor hrăpărețe – organizează la granițele noastre, în cârdășie cu spionii titoiști, slugi plecate ale imperialismului, diferite „axe” și „triunghiuri” războinice. Poporul nostru, conștient de forța ce i-o dă faptul că face parte din marele lagăr al păcii și socialismului, în fruntea căruia se află glorioasa și puternica Uniune Sovietică, își închină eforturile măreței construcții pașnice socialiste.”

1963 – coloană de prima pagină cu trimitere la pagina 2, tot un soi de istorie a evenimentelor care au dus la constituirea Statului Național Român:

1. ”Ideea Unirii a însuflețit în decursul vremurilor pe cei mai străluciți reprezentanți ai poporului nostru. Nicolae Bălcescuscria bunăoară în 1850 că noua revoluție „va cere unitatea și libertatea națională”. M. Kogălniceanu, în „Dorințele partidei naționale în Moldova”, arăta că unirea Moldovei cu Țara Românească constituie „cheia boltei, fără care s-ar prăbuși tot edificiul național””

2. ”Cei mai hotărâți și mai înflăcărați luptători pentru Unire erau masele largi populare”

3. „În împrejurările istorice date, Unirea principatelor române devenise o problemă europeană care a ajuns în discuția marilor puteri la Congresul de la Paris din 1856, întrunit pentru a încheia pacea în urma războiului Crimeei. Dintre statele participante la Conferință, Franța, Rusia, Sardinia și Prusia sprijineau revendicările unioniștilor români. Franța dorea ca în urma Unirii să=și consolideze pozițiile economice și politice în sud-estul Europei. În acest scop împăratul Napoleon al III-lea voia să impună la conducerea noului stat un prinț francez din dinastia sa. Rusia susținea crearea statului național român deoarece aceasta ducea în mod nemijlocit la slăbirea imperiului otoman”

1973 – am picat la pagina 6, asta e, cam același borș reîncălzit, o istorisire bolșevică a evenimentelor din ianuarie 1859, intre timp Bălcescu a devenit „marele democrat revoluționar”.

De aici doar atât:

„Unirea a deschis calea pentru ascensiunea unor noi forțe sociale, pentru dezvoltarea și afirmarea tot mai puternică pe arena vieții poliitce a clasei muncitoare, clasă consecvent revoluționară, care avea să călăuzească societatea românească spre o orînduire nouă, superioară – socialismul.”

1984 – maxim de maxim, tot ziarul este despre unire, despre 1859, despre idealul național, desigur și despre cincinalul în patru ani. Este de studiat în mare detaliu acest număr din Scînteia. Îl găsiți pe link unde e toată colecția ziarului. E foarte foarte interesant.

„În diferite țări ale lumii sînt organizate acțiuni pentru marcarea celei de-a 125-a aniversări a zilei de 24 Ianuarie – unirea Moldovei cu Muntenia – moment hotărâtor în făurirea statului național unitar român.”

Iată și cam pe unde au fost aceste manifestări: Beijing, Damasc, Willebroek, Albano, Paris, Lyon, Dijon, Montpellier, Grenoble, Bordeauz, Toulouse, Moscova, Phenian, Helsinki, Washington, Casablanca, Taza, Kajaani, Oslo.

1989 – căderea e tumultoasă, practic Unirea a devenit doar subiectul unei scrisori de mulțumire adresată tovarășului de către participanții la „Simpozionul științific național dedicat aniversării a 130 de ani de la formarea statului român modern” din care rezultă cumva că fără tovarășul mult iubit și stimat unirea nu prea s-ar fi făcut. Las doar poza cu începutul scrisorii, nu ma simt în stare să scriu ceva din chestia aia.

În încheiere. Nu știu cine, cum și de ce a inventat „mica unire”, am văzut cum acest eveniment istoric a fost folosit, purtat până la uzura sa morală și fizică în cursul timpului și mă întreb ce ar trebui să se întâmple pentru ca decența și bunul simț să îi redea importanța și semnificația reală acestui fapt istoric.

Faptul că România s-a născut la Iași începe să devină irelevant, din păcate.

Întregul material a fost studiat pe linkul http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/scanteia.html

Virgil Leițoiu, sociolog




Comentarii
  • Si ma rog ce ne-a adus noua moldovenilor ceva bun de 164 de ani ? Nu imi aduc aminte de nimic bun,dintr-un stat independent si prosper am ajuns o amarata de provincie tinuta in saracie.De atata amar de timp suntem si acum separati de Ardeal si Tara Romaneasca..Nu s-a costruit nici macar o autostrada sa ne lege de restul tarii.Totul,investitii si autostrazi se duce in Ardeal,ca e mai ,,bine,,sa lege Clujul cu autostrada de Budapesta platita si din banii si impozitele noastre.Mai ramane ca ungurii sa puna de un Principat Transilvanean la pachet cu Tinutul Secuiesc si sa ne arate degetul mijlociu…V-am facut fraierilor.Probabil iohannisul in visele lui umede se si vede ,,principe,,al Transilvaniei,ca asta in tot ce face pune umarul la destramarea tarii.

Adauga un comentariu