Sora lui Mario, adolescentul dispărut din Cenei, a fost prima care a reconstruit firul serii în care băiatul nu s-a mai întors acasă. Tânăra, în vârstă de 17 ani, nu s-a oprit la a anunța autoritățile: a pornit singură pe urmele semnalului telefonului fratelui ei și a dat peste primele indicii esențiale.
Primele ore ale dispariției
Mario plecase de acasă – un gest pe care îl mai făcuse și altădată –, însă de această dată nu a mai revenit. Îngrijorată, mama a sunat la 112, iar familia a început să caute informații care să explice absența prelungită. În acest timp, sora lui, bine organizată și atentă la detalii, a verificat pe telefonul ei o aplicație de localizare prin care putea urmări dispozitivul minorului.
Fără să piardă timp, tânăra a notat ultimele coordonate la care fusese înregistrat semnalul și, a doua zi, a mers în acel punct. A procedat metodic: a comparat poziția indicată pe hartă cu reperelor din teren, a verificat împrejurimile și a încercat să refacă traseul fratelui ei din acea noapte.
Urmele găsite cu ajutorul aplicației
Ajunsă în perimetrul în care telefonul lui Mario a emis pentru ultima oară, adolescenta a descoperit obiectul care avea să devină indiciul-cheie: borseta cu care băiatul plecase de acasă. Detaliul care a alarmat-o pe loc a fost starea în care se afla obiectul – mânjit de sânge. În acel moment, fata a înțeles că nu mai este vorba despre o simplă abatere de la program și a transmis descoperirea către familie și autorități.
Rolul ei nu s-a oprit aici. În încercarea de a lămuri ultimele ore cunoscute ale lui Mario, sora ar fi discutat și cu un copil despre care se știa că ar fi fost în preajmă în acea perioadă. Mărturia subliniază determinarea tinerei de a strânge fiecare fragment de informație care putea fi util anchetei.
„A și vorbit cu băiatul de 13 ani.”
Acest demers – de la urmărirea semnalului până la identificarea locului și dialogul cu persoane-cheie – a conturat primele ipoteze operative. Fiecare pas făcut de adolescentă a fost menit să sprijine căutările și să ofere anchetatorilor o bază concretă de plecare.
Tehnologia a avut, așadar, o contribuție decisivă, însă totul a fost posibil datorită reacției rapide a surorii: s-a orientat după indicii digitale, a verificat fizic locul și a raportat imediat ceea ce a găsit. În contextul unei comunități tulburate, implicarea ei a devenit un exemplu de luciditate și curaj într-o situație-limită.
În orele și zilele care au urmat, detaliile identificate la fața locului – poziția ultimului semnal și borseta pătată – au rămas reperele concrete din care s-a reconstituit începutul poveștii. Dincolo de zgomotul emoțional, ele marchează drumul parcurs de o soră care a știut să transforme câteva coordonate pe ecran într-o căutare reală, pe teren, în Cenei.