SRI sufocă societatea românească cu incompetența sa

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Un nou mesaj dur, cu acuzații directe la adresa instituțiilor-cheie ale statului, reaprinde dezbaterea despre influența serviciilor de informații în România. Într-o postare amplă, fostul auditor public Florin-Cornel Popovici susține că Serviciul Român de Informații a depășit de mult rolul său constituțional și ar fi ajuns să influențeze domenii esențiale precum justiția, administrația fiscală sau mediul de afaceri. Acesta își bazează afirmațiile atât pe experiența personală, cât și pe informații documentate public, vorbind despre o „captură” treptată a unor instituții care ar fi trebuit să rămână independente.

„Tot mai multe voci din spațiul public — multe dintre ele din presă — așează astăzi, direct, o parte din responsabilitatea pentru starea social-politică și economică a României în fața Serviciului Român de Informații. Nu voi încerca să conving pe nimeni; nici nu aș avea cum. Pot însă să spun, din propria experiență și din ceea ce este deja documentat public, ceea ce am văzut cu ochii mei.

Aceeași logică — a insinuării și a capturii — a atins, rând pe rând, instituții care ar fi trebuit să rămână independente:

➤ Justiția. Aici nu e nevoie de impresii. Ani la rând, colaborarea serviciului cu Ministerul Public a fost reglementată nu prin lege, ci prin protocoale secrete, sustrase controlului parlamentar. Prin ele, un serviciu de informații a ajuns să funcționeze, de facto, ca organ de cercetare penală. Curtea Constituțională (în zilele noastre și aici….) a demontat această construcție: prin Decizia nr. 51/2016 a stabilit că punerea în executare a mandatelor de supraveghere în procesul penal revine exclusiv organelor judiciare, nu SRI; prin Decizia nr. 91/2018 a separat ireversibil securitatea națională de penal.

➤ ANAF. Ne amintim cu toții valul de detașări, mai ales pe zona antifraudă.

➤ ANCOM. Un dosar pe care îl cunosc în detaliu: detașări de personal din zona serviciului, un departament paralel funcționând la adăpost de controlul instituțional și eșecuri operaționale grave — între care la Portul Constanța —, pe care le-am semnalat, inclusiv printr-un raport către Comisia Europeană.

➤ Curtea de Conturi. Aici vorbesc din experiența a peste două decenii de audit public extern — iar ceea ce se întâmplă acum nu mai e o impresie. La sfârșitul lunii aprilie 2026, instituția care auditează extern toți banii publici și-a atribuit, fără licitație deschisă și cu un singur ofertant, un contract de circa 34 de milioane de lei (peste 8 milioane de euro) pentru sistemele de securitate ale celor 42 de sedii ale sale — la o „competiție” soldată cu o economie de fix 7.976 de lei față de bugetul estimat. Câștigătorul: RASIROM — regia aflată în subordinea directă a SRI. Iar contractul nu acoperă doar paza fizică, ci și componenta cibernetică: securizarea rețelelor, firewall, control acces. Cu alte cuvinte, auditorul extern al banului public își așază securitatea informatică în mâna unei structuri subordonate chiar serviciului a cărui întindere în instituțiile statului o discutăm aici. Pentru oricine a lucrat în audit, întrebarea se pune singură: cine vede, de aici înainte, ce constată — sau ce trece cu vederea — Curtea de Conturi? Asta numesc eu desăvârșirea capturii.

Și nu se oprește aici. În antreprenoriat, în mediul de afaceri — iar din experiența mea, în special în businessurile din sănătate — oriunde te întorci, dai de ei.

Mi se spune uneori că nu instituția e de vină. Dar o instituție este formată din oameni. Iar în ultimii peste douăzeci de ani — dacă nu cumva dintotdeauna — nimeni de acolo nu a dovedit, și nici nu a vrut să dovedească, că lucrurile stau altfel. Ceea ce a rămas nu mai este o instituție în sensul nobil al cuvântului, ci, tot mai mult, un grup de interese care a abdicat de la misiunea de a proteja România în favoarea propriilor interese și a propriilor buzunare. Iar guvernele și clasa politică — au fost, sunt și, mă tem, vor rămâne la mâna lor.

Faptul că, de aproape trei ani, conducerea SRI a rămas necivilă — un serviciu condus interimar de un general, fără directorul civil pe care îl cer legea și controlul democratic — spune, singur, tot ce e de spus despre cine nu vrea ca acest sistem să se schimbe.

Eu vorbesc din ceea ce am văzut și din ceea ce pot proba. Sper, sincer, ca toți cei din conducerea SRI să nu-și dorească probe. Pentru că, dacă va fi nevoie, le voi aduce — la momentul potrivit și în cadrul instituțional adecvat. Aveți grijă ce vă doriți”, scrie

Tot mai multe voci din spațiul public — multe dintre ele din presă — așează astăzi, direct, o parte din responsabilitatea pentru starea social-politică și economică a României în fața Serviciului Român de Informații. Nu voi încerca să conving pe nimeni; nici nu aș avea cum. Pot însă să spun, din propria experiență și din ceea ce este deja documentat public, ceea ce am văzut cu ochii mei.

Aceeași logică — a insinuării și a capturii — a atins, rând pe rând, instituții care ar fi trebuit să rămână independente:

➤ Justiția. Aici nu e nevoie de impresii. Ani la rând, colaborarea serviciului cu Ministerul Public a fost reglementată nu prin lege, ci prin protocoale secrete, sustrase controlului parlamentar. Prin ele, un serviciu de informații a ajuns să funcționeze, de facto, ca organ de cercetare penală. Curtea Constituțională (în zilele noastre și aici….) a demontat această construcție: prin Decizia nr. 51/2016 a stabilit că punerea în executare a mandatelor de supraveghere în procesul penal revine exclusiv organelor judiciare, nu SRI; prin Decizia nr. 91/2018 a separat ireversibil securitatea națională de penal.

➤ ANAF. Ne amintim cu toții valul de detașări, mai ales pe zona antifraudă.

➤ ANCOM. Un dosar pe care îl cunosc în detaliu: detașări de personal din zona serviciului, un departament paralel funcționând la adăpost de controlul instituțional și eșecuri operaționale grave — între care la Portul Constanța —, pe care le-am semnalat, inclusiv printr-un raport către Comisia Europeană.

➤ Curtea de Conturi. Aici vorbesc din experiența a peste două decenii de audit public extern — iar ceea ce se întâmplă acum nu mai e o impresie. La sfârșitul lunii aprilie 2026, instituția care auditează extern toți banii publici și-a atribuit, fără licitație deschisă și cu un singur ofertant, un contract de circa 34 de milioane de lei (peste 8 milioane de euro) pentru sistemele de securitate ale celor 42 de sedii ale sale — la o „competiție” soldată cu o economie de fix 7.976 de lei față de bugetul estimat. Câștigătorul: RASIROM — regia aflată în subordinea directă a SRI. Iar contractul nu acoperă doar paza fizică, ci și componenta cibernetică: securizarea rețelelor, firewall, control acces. Cu alte cuvinte, auditorul extern al banului public își așază securitatea informatică în mâna unei structuri subordonate chiar serviciului a cărui întindere în instituțiile statului o discutăm aici. Pentru oricine a lucrat în audit, întrebarea se pune singură: cine vede, de aici înainte, ce constată — sau ce trece cu vederea — Curtea de Conturi? Asta numesc eu desăvârșirea capturii.

Și nu se oprește aici. În antreprenoriat, în mediul de afaceri — iar din experiența mea, în special în businessurile din sănătate — oriunde te întorci, dai de ei.

Mi se spune uneori că nu instituția e de vină. Dar o instituție este formată din oameni. Iar în ultimii peste douăzeci de ani — dacă nu cumva dintotdeauna — nimeni de acolo nu a dovedit, și nici nu a vrut să dovedească, că lucrurile stau altfel. Ceea ce a rămas nu mai este o instituție în sensul nobil al cuvântului, ci, tot mai mult, un grup de interese care a abdicat de la misiunea de a proteja România în favoarea propriilor interese și a propriilor buzunare. Iar guvernele și clasa politică — au fost, sunt și, mă tem, vor rămâne la mâna lor.

Faptul că, de aproape trei ani, conducerea SRI a rămas necivilă — un serviciu condus interimar de un general, fără directorul civil pe care îl cer legea și controlul democratic — spune, singur, tot ce e de spus despre cine nu vrea ca acest sistem să se schimbe.

Eu vorbesc din ceea ce am văzut și din ceea ce pot proba. Sper, sincer, ca toți cei din conducerea SRI să nu-și dorească probe. Pentru că, dacă va fi nevoie, le voi aduce — la momentul potrivit și în cadrul instituțional adecvat. Aveți grijă ce vă doriți.”, scrie Florin-Cornel Popovici, potrivit Gazeta de Cluj.