Volodimir Zelenski, lovit din interior! Revolta lui Fedorov scoate la iveală slăbiciunile puterii de la Kiev

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a reușit, cel puțin deocamdată, să-și mențină controlul asupra guvernului și Parlamentului, însă în interiorul sistemului politic construit în jurul său apar tot mai multe fisuri. Revolta fostului ministru al Apărării, Mihailo Fedorov, și anchetele anticorupție care au ajuns în apropierea administrației prezidențiale indică o vulnerabilitate tot mai greu de ignorat.

Aceasta este concluzia unei analize publicate pe 31 august 2026 de Carnegie Endowment for International Peace, semnată de Balázs Jarábik.

Potrivit analizei, remanierea guvernamentală a permis administrației prezidențiale să-și recapete controlul politic imediat. Confirmarea lui Yevhenii Khmara în funcția de ministru al Apărării a demonstrat că Volodimir Zelenski poate mobiliza în continuare o majoritate parlamentară atunci când consideră că miza este esențială.

Mihailo Fedorov și susținătorii săi încercaseră să blocheze numirea, inclusiv printr-un apel public pentru organizarea de alegeri. Demersul nu a avut însă rezultatul dorit, iar partidele de opoziție nu s-au alăturat unei eventuale confruntări directe cu președintele.

Revolta lui Mihailo Fedorov a eșuat, dar a schimbat jocul politic

Analistul Carnegie avertizează că ar fi o eroare ca Mihailo Fedorov să fie privit drept un simplu „rebel ratat”. Fostul ministru a ales să părăsească guvernul în loc să accepte o altă poziție, devenind astfel prima figură importantă din echipa inițială a lui Zelenski din 2019 care se distanțează public de președinte în timpul războiului.

„Revolta lui Fedorov a fost slab pregătită și nereușită. Dar a transformat o dispută de personal într-o confruntare politică deschisă. Totodată, a creat un adversar potențial formidabil pentru Zelenski”, apreciază Balázs Jarábik.

Mihailo Fedorov ar fi mizat pe popularitatea sa, pe imaginea de reformator și pe relațiile construite în Occident, precum și pe sprijinul unor activiști anticorupție. Protestele apărute după demiterea sa i-ar fi întărit convingerea că poate reveni în forță.

Votul din Rada Supremă a demonstrat însă că popularitatea în rândul populației nu se traduce automat în influență parlamentară. În plus, reputația lui Khmara de erou de război a făcut dificilă contestarea numirii sale.

Anchetele anticorupție au ajuns în apropierea administrației prezidențiale

Problema pentru Volodimir Zelenski nu se rezumă însă la conflictul cu Fedorov. La scurt timp după votul din Parlament, autoritățile anticorupție au acuzat-o pe Iryna Mudra, adjunctă a șefului administrației prezidențiale, de spălare de bani. Cazul s-a adăugat unei anchete care o vizează pe fosta ambasadoare a Ucrainei în Statele Unite, Olha Stefanișina.

Potrivit analizei Carnegie, aceste evoluții scot la suprafață fragilitatea sistemului politic de la Kiev.

„Președintele însuși rămâne necontestat. Anchetele din jurul funcției sale devin instrumente de presiune, descurajare reciprocă și competiție politică”, susține Jarábik.

În opinia sa, sistemul prezidențial poate în continuare să sacrifice persoane, să redirecționeze acuzații și să răspundă atacurilor politice. Capacitatea de a controla evoluția generală a situației este însă în scădere.

Analiza susține că Mihailo Fedorov nu mai poate fi privit doar ca un fost membru al guvernului care a intrat în conflict cu președintele.

Acesta a devenit o figură națională care pune public sub semnul întrebării competența conducerii, legitimitatea anumitor decizii și strategia prin care Ucraina încearcă să ducă războiul.

Mesajul său ar putea avea priză la o parte importantă a societății ucrainene. Frustrarea legată de corupție, mobilizarea militară și lipsa unei explicații convingătoare privind direcția războiului este tot mai vizibilă.

Mihailo Fedorov s-a îndepărtat radical de discursul oficial al Kievului și a susținut că Ucraina pierde treptat războiul și că îi lipsește o strategie clară pentru victorie.

Potrivit lui Jarábik, această poziție ar putea găsi un public într-o societate care rămâne hotărâtă să reziste Rusiei, dar care devine tot mai sceptică în privința modului în care autoritățile gestionează războiul.

Fostul ministru are însă rivali puternici

Transformarea lui Fedorov într-un candidat serios la o eventuală schimbare politică nu este garantată.

În această cursă există deja nume cu o notorietate mult mai mare. Printre acestea se află fostul comandant-șef Valerii Zalujni, considerat în continuare una dintre cele mai evidente alternative la Volodimir Zelenski.

De asemenea, Kyrylo Budanov, fost șef al serviciilor secrete militare și ulterior ajuns la conducerea administrației prezidențiale, precum și mai mulți comandanți militari cunoscuți ar putea avea propriile ambiții politice.

Mihailo Fedorov beneficiază de susținere în rândul societății civile liberale, al alegătorilor urbani mai tineri și al unei părți din industria tehnologiei de apărare. Această bază nu reprezintă însă încă o coaliție națională.

Pentru a deveni un candidat competitiv, Mihailo Fedorov ar avea nevoie de sprijin din partea armatei, elitelor regionale și formațiunilor de opoziție deja consacrate.

Sistemul lui Volodimir Zelenski rezistă, dar începe să piardă coeziunea

Biroul prezidențial poate susține că situația se află sub control. Zelenski și-a încheiat remanierea, și-a păstrat influența asupra guvernului și Parlamentului, iar liderii militari importanți nu s-au desprins de tabăra sa.

Totuși, problema este acumularea succesivă a crizelor.

Analiza Carnegie indică presiuni simultane în plan militar, economic, fiscal și politic. Situația de pe front devine mai complicată în zone strategice, deficitul bugetar pentru apărare se adâncește, atacurile asupra porturilor și infrastructurii de depozitare afectează exporturile, iar dependența de finanțarea externă continuă să crească.

În paralel, conflictele din interiorul echipei de guvernare și anchetele anticorupție au început să influențeze tot mai mult competiția politică.

Iarna ar putea calma temporar aceste tensiuni, în condițiile în care atenția populației se va concentra din nou asupra supraviețuirii și a problemelor cotidiene. Pe termen mai lung însă, marja de eroare a administrației prezidențiale se reduce.

Mihailo Fedorov a deschis o ușă pe care Kievul încerca să o țină închisă

Concluzia analizei este că revolta lui Mihailo Fedorov nu a reușit să răstoarne sistemul lui Volodimir Zelenski, dar a schimbat natura confruntării politice.

Fostul ministru a readus în discuție întrebări pe care războiul le ținuse în plan secund: cât timp poate continua Zelenski să conducă fără alegeri, dacă guvernul poate fi reformat fără un vot popular și cât poate rezista unitatea națională în condițiile în care acuzațiile de corupție se înmulțesc.

„Revolta sa a perturbat sistemul lui Zelenski, dar nu a oferit încă o alternativă politică la acesta”, notează Jarábik.

Analistul avertizează că Ucraina nu asistă, cel puțin pentru moment, la o curățare completă a sistemului politic, ci mai degrabă la slăbirea treptată a unei ordini existente.

Iar aceasta ar putea fi problema cea mai serioasă pentru Volodimir Zelenski: nu pierderea imediată a puterii, ci pierderea treptată a coeziunii sistemului politic pe care l-a construit.

„Președintele a restabilit controlul asupra guvernului, pierzând în același timp ceva mai greu de recuperat: unitatea sistemului politic pe care l-a creat”, este concluzia analizei.