În regiunea nordică a Pakistanului, în valea râului Hunza, la o altitudine de 2400 de metri, există o comunitate de oameni care par mereu fericiți, viguroși și plini de viață. Cu o speranță medie de viață de 100 de ani, această comunitate a atras atenția antropologilor, care au dorit să înțeleagă mai bine obiceiurile, ritualurile și modul de viață al acestora. Oamenii din Hunza au devenit faimoși în întreaga lume pentru longevitatea lor remarcabilă și starea excelentă de sănătate. Se spune că dieta lor, rutina zilnică și calitatea alimentelor consumate sunt factorii esențiali.
O dietă bazată pe caise deshidratate sau proaspete
Respectul și bunăvoința sunt valori fundamentale pentru acești oameni, care îi țin departe de conflicte și tensiuni. În plus, dieta lor predominant vegetariană pare să fie un factor crucial în menținerea sănătății lor robuste. Activitatea fizică regulată este, de asemenea, o parte integrantă a vieții lor, ceea ce contribuie la starea lor generală de bine. De asemenea, se spune că sunt rar afectați de boli, precum tumori sau infecții, care în alte părți ale lumii sunt mai frecvente.
Oamenii din Hunza respectă tradiția postului, perioadă în care consumă exclusiv suc de caise. Această practică are loc chiar înainte ca fructele să fie complet coapte, ca parte a unui ritual de așteptare. Se crede că aceste perioade de restricție alimentară au contribuit la întărirea sistemului imunitar, conform experților. De asemenea, se spune că consumul regulat de caise oferă protecție împotriva cancerului. Sâmburii acestor fructe, folosiți pentru a produce ulei, conțin vitamina B17, o substanță cu proprietăți anticancerigene puternice, recomandată în doze mici.
Timp de peste 900 de ani, Hunza a fost un principat independent condus până în 1974 de Miri (regi) care purtau titlul de Thum. Localizarea și terenul accidentat au făcut zona inaccesibilă, cu foarte puțină influență sau interferență din exterior. De exemplu, limba Burushaski a lui Shahzadi, limba burusho, este o limbă izolată și nu seamănă cu niciun alt dialect. De fapt, existența populației din Hunza le dă bătăi de cap istoricilor. Teoria populară este că sunt descendenții lui Alexandru cel Mare, dar dovezile istorice în acest sens au fost contestate.
Misterul care învăluie această regiune idilică a făcut-o subiectul multor legende. Hunza a fost numită „regatul pierdut al Himalayei”, aproape o utopie, iar unii speculează că este înspăimântător de asemănătoare cu lumi fictive precum Shangri-La din „Orizontul pierdut” al lui James Hilton.
În ciuda religiei musulmane, oamenii din Hunza nu impun acoperirea feței femeilor. Aceștia păstrează un nivel de independență similar cu al altor comunități și acordă femeilor un statut preponderent, deoarece acestea sunt responsabile de conservarea, depozitarea și gestionarea resurselor alimentare ale întregului trib.
Rețetă de supă de caise deshidratate, veche de secole
Dieta Hunza se bazează pe fructe proaspete în timpul verii, și uscate în timpul iernii. Această supă aparent simplă a hrănit comunitatea Hunza din Pakistan de secole și este, poate, cea mai pură celebrare a fructului și a ideologiei Hunza. În timpul iernilor aspre himalayene, un miros divin de caise lemnoase, îmbibate cu melasă, planează în aer. Aici, oamenii obiscnuiesc să pregătească o rețetă veche de secole, transmisă din generație în generație: Bataring Daudo, sau supă de caise deshidratate. „Bataring” înseamnă caise, iar „daudo” înseamnă supă în limba burushaski.
Caisele uscate în mod natural în Hunza sunt uscate și tari, și nu seamănă deloc cu caisele perfect rotunde și pline din Occident. Pentru a face o supă densă, caisele sunt mai întâi spălate și fierte. Apoi, făina de grâu este amestecată cu apă pentru a crea bucăți asemănătoare cu fideaua. Adăugate în apa de caise fierbinte, aceste mici bucăți de aluat ajută la îngroșarea amestecului, rezultând o supă de găluște cu note de mosc.
Mai degrabă o strategie de a trece prin sezoanele sărace în resurse decât o rețetă, bataring daudo vorbește despre reziliență și spiritul de supraviețuire. Supa este un omagiu adus unui trai de subzistență și unei abordări nutriționale inspirate de învățăturile antice de a trăi în comuniune cu natura. Această supă a fost folosită de secole în zonă deoarece îndepărtează răcelile și este bogată în nutrienți. De asemenea, ajută la metabolismul și se crede că ameliorează durerile articulare și vindecă febra.
Pentru 2-3 porții de supă de caise deshidratate aveți nevoie de 200 g de caise uscate natural, 250 ml apă și 50 g făină. Spală bine caisele și fierbe-le în 250ml de apă timp de 5 până la 10 minute, sau până când se înmoaie. Scoate-le din apă și pune-le deoparte. Nu arunca zeama. Toarnă în jur de ⅛ cană sau 30ml de apă peste 50 g de făină și amestecă cu degetele până când se formează niște bucățele de aluat asemănătoare unor galuște. Pune caisele într-un blender, adaugă zeama rezervată, și mixează până când obții o pastă pufoasă. Toarnă amestecul într-un vas și aduc-l în punctul de fierbere. Adaugă galuștele și fierbe la foc mic timp de 10 minute, amestecând ușor cu o lingură înapoi și înainte (nu amesteca în mod circular). Ideea este că supa de caise deshidratate să se îngroașe fără a dizolva găluștele. Poți adaugă mai multă apă pentru a obține consistența dorită.