Țara este România. Vinovatul e președintele numit, Nicușor Dan. Acesta și-a mai luat un răgaz nepermis de câteva zile pentru următoarea făcătură guvernamentală. Pentru a nominaliza numele persoanei care, la capătul aceluiași circ, va înregistra și el un eșec. După care, adică după nominalizare, încă zece zile cu Ilie Bolojan. Și tot așa!
De la trântirea în Parlament, pe bună dreptate, a lui Ilie Bolojan de către o majoritate consolidată, în epicentrul căreia s-au aflat PSD și AUR, a trecut ceva timp. Patru luni și jumătate. Între timp, Ilie Bolojan își face în continuare de cap împreună cu complicii săi de la PNL și, mai ales, de la USR, aproape fiecare ocupând, după demitere, nu una, ci două poziții ministeriale. Așa castrat politic cum este acest guvern, demnitarii de la Palatul Victoria, împreună cu cei aproape 100 de secretari de stat, cu șefii activelor statului, cu puzderia de consilii de administrație, cu prefecții, cu toate regiile din subordine, își fac în continuare de cap pe banii cetățenilor României, din ce în ce mai pauperizați. Pentru a câștiga timp, ca să se întâmple într-o relativă liniște toate acestea, Nicușor Dan ne-a oferit până în prezent trei spectacole de circ. Spectacolul Eugen Tomac. Spectacolul Adrian Veștea. Și acum, spectacolul Siegfried Mureșan. Între aceste spectacole au existat mari intervale de timp în care, plimbându-și partenera de viață pe banii noștri, pe toate meridianele lumii, Nicușor Dan, printre picături, a inițiat spectacolele consultărilor și nominalizărilor. Repet și cer atenție: a durat patru luni și jumătate.
Fără un buget al anului viitor și fără o rectificare bugetară în acest an, operațiuni pe care nu le poate face decât un guvern valid, România nu va mai fi pe butuci, ci de-a dreptul prăbușită în șanț. Dar ce mai contează? Contează numai și numai ca vinovatul principal pentru tot ceea ce se întâmplă, cel neales, dar numit, în urma unor sofisticate operații electorale, Nicușor Dan, să rămână în continuare, în absența guvernului și în prezența unui Parlament debusolat, la butoanele de la Cotroceni, în poziția de președinte jucător. Și, dincolo, partenerul său, Ilie Bolojan, împăiat așa cum este, împreună cu echipa sa de nevrednici, să rămână în continuare la Palatul Victoria.
Până în prezent, toate estimările pe care le-am făcut s-au dovedit corecte, minus cea conform căreia războiul dintre Federația Rusă și Ucraina se va sfârși în acest an. Următoarea mea prognoză este însă la cote apocaliptice. Ne apropiem cu pași repezi, călare pe nenumărate crize pe care nu le mai enumăr, nu numai de falimentul de țară, dar și de declanșarea unei reacții incontrolabile a populației, care, Doamne ferește, ar putea degenera în anarhie și apoi în disoluția statului. Și asta în timp ce principalul vinovat, zâmbind în fața camerelor de luat vederi, se piaptănă cu nonșalanță.