Teorie conspiraționistă. Vaccin anti-covid și cipuri implantate

Odată cu vaccinarea anti covid a apărut şi ideea că ni se vor implanta cipuri. Teoriile conspiraţioniste au fost prezente inclusiv când s-au emis cardurile de sănătate pe care le folosim acum.

Vlad Furtună, inginer cu experienţă de 7 ani în harware şi software, distruge teoria conspiraţionistă a implantării cipului odată cu vaccinarea împotriva coronavirusului. De ce? Pentru că mulţi oameni, influenţaţi de anumite persoane, refuză imunizarea pe motiv că li se vor băga şi cipuri sub piele.

„Deşi probabil acest text n-o să ajungă la cine trebuie, aici sunt principalele motive pentru care nimeni nu te va putea cipa. Sunt inginer electronist cu vreo 7 ani experienţa în software şi hardware (însemnând chiar mult lucru cu cipuri).

Ce ne lipseşte din punct de vedere tehnologic, în momentul de faţă:

1. Miniaturizarea. Un cip are nevoie de foarte mulţi tranzistori (putem pune undeva pe la 170 de milioane de tranzistori pe un milimetru pătrat). Pare mult, însă e nevoie de miliarde pentru calcule relevante. Un cip cu 100/100 microni (cât să încapă printr-un ac de seringă) -> adică 17 milioane de tranzistori cu tehnologia actuală nu poate să facă nimic. De ce? Pentru control neuronal sau al oricăror alte procese avem nevoie de putere mare de calcul şi de conexiuni fizice cu neuronii. Un cip aşa mic nu poate să le facă pe toate.

2. Corpul uman. Corpul uman este un mediu neprietenos cu orice corp străin. Atunci când îţi intră o aşchie în deget şi nu o poţi scoate, corpul tău va face tot ce îi stă în putinţă să scoată obiectul străin din organism. La fel s-ar întâmpla şi cu orice cip din siliciu. Ar fi nevoie de un înveliş de titan (un material cu care e oribil de greu de lucrat şi foarte scump).

Un cip nu poate singur să navigheze prin organism şi nu poate transmite semnale valide către neuroni

3. Corpul uman p2. Corpul uman conţine multă apă, iar dacă vreodată ţi-ai turnat apa pe telefon o să înţelegi de ce nu prea e posibil să funcţioneze cipul în sânge/muşchi/creier, medii care conţin puţin cam multă apă pentru orice cip.

4. Corpul uman, p3. Presupunem că trecem celelalte bariere şi ajungem în creier cu cipul. Dacă v-aţi curentat vreodată, sigur aţi simţit ca muşchii vi s-au încordat puternic. Neuronii trimit semnale electrice către muşchi atunci când vrei să te mişti sau ai un gând. Orice proces neuronal presupune electricitate. E imposibil să stimulezi creierul fără a şti unde să te inserezi. Un cip nu poate singur să navigheze prin organism şi nu poate transmite semnale valide către neuroni.

5. Comunicaţia. Orice cip are nevoie de comunicaţie cu mediul extern (mai ales dacă vrea să facă operaţii complexe). Nu putem pune în cip o antenă destul de eficienta cât să prindă semnale din interiorul corpului uman, iar cipul ar trebui să poată să primească instrucţiuni prin tehnologie wireless. Nici măcar 5G-ul sau orice altceva nu poate transmite atâtea date cât să reuşim să alterăm gândurile sau să facem un om să îşi mişte un deget involuntar, din cauză că ar trebui să ne adaptăm la fiecare individ.

Cipul sau cipurile au nevoie să fie alimentate continuu pentru orice operaţie

6. Alimentarea. Cipurile au nevoie de mult curent pentru orice fel de calcul. Fiecare calcul este tradus de către procesor în schimbări de stări în a tranzistorilor interni. Fiecare schimbare are nevoie de curent electric. Pentru calcule complexe său control neuronal e nevoie de mult prea multă energie electrică. Cipul sau cipurile au nevoie să fie alimentate continuu pentru orice operaţie. E imposibil să alimentăm wireless orice fel de dispozitiv pe o rază lungă (mai mult de 15 centimetri) prin aer, darămite prin corpul uman, pereţi său fel şi fel de medii.

Deşi tehnologia a avansat, va mai dura cel puţin câteva sute de ani până vom putea rezolva problemele antementionate, doar din punct de vedere technologic. Până atunci, vom reuşi să controlăm fără probleme proteze robotizate, spre exemplu.“