Trei decenii fără soprana Lucia Bercescu-Țurcanu, o voce care a cucerit lumea

Pe 26 iunie 1995, România a pierdut una dintre cele mai mari și mai respectate artiste lirice din istoria sa – soprana Lucia Bercescu-Țurcanu, o voce cu adevărat monumentală, care a dus prestigiul artei românești pe cele mai mari scene ale lumii.

Plecarea sa dintre noi marchează sfârșitul unei epoci de aur pentru cultura română, dar și momentul comemorării unei cariere excepționale, care a început la București și s-a extins până la Viena, Milano, New York și dincolo de Ocean.

30 de ani fără soprana Lucia Bercescu-Țurcanu

Lucia Bercescu-Țurcanu s-a născut pe 27 martie 1911, la București, și a fost atrasă de muzică încă din copilărie. A studiat cu dăruire și disciplină, perfecționându-și tehnica vocală până la nivelul excelenței. În anul 1939, la doar 28 de ani, a debutat oficial pe scena Operei din București, în rolul Margaretei din „Faust” de Charles Gounod. A fost o apariție care a marcat publicul și critica, alături de nume importante ale scenei lirice românești, precum Mihail Știrbey și Constantin Teodorian. Debutul fulminant i-a adus imediat un contract stabil cu Opera Română, sub conducerea dirijorului George Georgescu – una dintre cele mai importante figuri ale muzicii clasice din România.

În anii ce au urmat, Lucia Bercescu-Țurcanu a interpretat roluri de o dificultate și varietate remarcabile, de la Contesa din „Nunta lui Figaro”, până la Elsa din „Lohengrin” și Violetta din „La Traviata”. Repertoriul său vast și rafinamentul cu care aborda fiecare partitură i-au adus rapid recunoaștere, atât în România, cât și în afara granițelor.

În 1942, a venit momentul care avea să consacre definitiv numele Luciei Bercescu-Țurcanu pe scena internațională: debutul la Volksoper din Viena, în rolul Aidei, în limba germană. Sub bagheta aceluiași George Georgescu și alături de alți artiști români de renume, artista a impresionat publicul vienez și a fost imediat angajată pe o perioadă de cinci ani de prestigioasa instituție lirică. A fost o perioadă de glorie pentru soprana româncă, care a reușit să-și păstreze în paralel colaborările și cu Opera din București.

Punctul culminant al carierei sale a venit pe 26 decembrie 1946, când a debutat pe celebra scenă La Scala din Milano, interpretând rolul Abigaille din „Nabucco” de Giuseppe Verdi. A fost un succes răsunător, în fața unui public exigent și alături de artiști precum Gino Bechi și Cesare Siepi, sub dirijarea lui Tulio Serafin. A urmat o perioadă intensă de turnee și spectacole în Italia – Roma, Palermo, Torino, Bologna – dar și în Elveția, Austria și în alte centre culturale europene.

Lucia Bercescu-Țurcanu nu a cucerit doar Europa. Cariera ei a inclus apariții remarcabile în Statele Unite, unde a cântat la Metropolitan Opera din New York, dar și în Philadelphia, la City Center Opera și la Brooklyn Academy of Music. A susținut turnee și în America Latină, în Venezuela, Guatemala și San Salvador, unde a fost primită cu entuziasm, devenind o adevărată ambasadoare culturală a României.

Un sfârșit de carieră nedrept și o recunoaștere târzie

După încheierea turneelor internaționale, Lucia Bercescu-Țurcanu s-a întors în România, unde însă a fost nevoită să treacă printr-o audiție de verificare pentru a putea reveni pe scena Operei din București – o umilință pentru un artist cu o carieră internațională confirmată. A continuat totuși să cânte în orașe precum Cluj, Iași, Sibiu sau Craiova, menținând vie legătura cu publicul român.

Din păcate, în ultimele decenii ale vieții, regimul comunist i-a interzis complet apariția în spectacole, fără justificări oficiale. A fost o interdicție dureroasă, care a oprit brusc o voce în plină forță artistică. Cu toate acestea, memoria publicului și a colegilor de breaslă a rămas vie, iar recunoașterea oficială a venit abia în 1992, când artista a fost distinsă cu Premiul „Mihail Jora”, pentru întreaga sa activitate.

În anii care au urmat, Opera Română i-a dedicat un album („Arta cântului”, 2003) și o monografie („Binecuvântarea cântului”, 2005), însoțită de un DVD, readucând în prim-plan una dintre cele mai valoroase cariere ale scenei lirice naționale.