Ultima gură de oxigen pentru Vladimir Putin

În ciuda unor schimburi de declarații din ce în ce mai agresive, aproape ca pe maidan, între liderul de la Kremlin și alți lideri ai Uniunii Europene sau NATO, adevărul este că balanța începe să se încline din ce în ce mai periculos în defavoarea liderului Federației Ruse. Și este foarte aproape momentul în care Donald Trump, care tocmai și-a pus pe frunte laurii victoriei în Orientul Mijlociu, va schimba macazul. Desfășurarea de evenimente care au loc în prezent ar trebui să fie percepută de Vladimir Putin ca un teribil avertisment în ceea ce-l privește.

Încet, prea încet, dar sigur, Donald Trump și-a pierdut orice urmă de încredere în liderul de la Kremlin și în promisiunile pe care acesta i le-a făcut telefonic sau în ultima discuție tête-à-tête pe care au avut-o de-a lungul și de-a latul covorului roșu.

Deși mult timp a lăsat impresia, cel puțin în raporturile cu Federația Rusă, a unui lider încrezător și relativ naiv, Donald Trump nu a fost, nu este și nu va fi în situația unui partener de dialog sau de negocieri vulnerabil care se lasă tras de șiret. Este limpede pentru toată lumea, și cu atât mai mult pentru liderul de la Casa Albă, că Vladimir Putin a încercat să-și cumpere timp atunci când s-a angajat să poarte negocieri directe sau indirecte cu Volodimir Zelenskyi pentru a ajunge la un compromis, la un armistițiu și apoi la implementarea unui tratat de pace între cele două state.

În perioada imediat următoare, odată încheiată cu succes partea grea a soluționării războiului din Gaza, care a inflamat întreg Orientul Mijlociu și nu numai, Donald Trump are și spațiul de mișcare necesar și determinarea de a pune capăt cu succes conflictului care, de peste trei ani, zguduie Europa. Este exact ce urmează să se întâmple începând chiar din această săptămână.

Se joacă la Washington, nu și la Moscova, nu și la Kiev, nu în altă parte și cu atât mai puțin la Bruxelles, cartea finalizării războiului din Ucraina. Cuvântul-cheie, oricât ar părea de straniu, este Tomahawk. Faimoasele rachete cu rază lungă de acțiune pe care Statele Unite au posibilitatea să le pună la dispoziția Ucrainei într-un număr suficient de mare încât să zguduie din temelii toate punctele strategice de pe teritoriul Federației Ruse.

Va fi a treia schimbare semnificativă a balanței acestui conflict care sângerează de prea mult timp continentul european. Primul moment de acest fel a fost atunci când nu numai că Federația Rusă nu a cucerit Ucraina așa cum a preconizat printr-un război fulger, dar a fost oprită în avântul ei ofensiv după ce, cu chiu cu vai, a reușit să ocupe doar 20% din teritoriul acestui stat în regiuni care, istoric, au aparținut Rusiei și, printr-un simplu artificiu politic, au fost încorporate Republicii Socialiste Ucrainene. Cu populație majoritar rusă. Și niciuna dintre aceste regiuni nu a putut fi ocupată până în prezent integral. Este o primă realitate aflată la originea schimbării sorții acestui război.

O a doua realitate a survenit după ce caracterul însuși al războiului s-a schimbat odată cu utilizarea pe scară largă a dronelor în războiul terestru, aerian și maritim, domeniu în care Ucraina a reușit să dețină performanțe încă neegalate și o relativă supremație asupra Federației Ruse. Dronele ucrainene anihilează în bună măsură forța blindatelor Federației Ruse, a armamentului de teren, forța aeronavală a Kremlinului și expun din ce în ce mai mult, în puncte îndepărtate de la linia frontului, în interiorul Rusiei, obiective strategice de maximă importanță, cum sunt fabricile de armament, aeroporturile militare, centralele energetice și punctele de aprovizionare.

Pe parcurs, unul dintre atuurile Federației Ruse — respectiv producția și exportul, inclusiv în state UE, a petrolului și gazelor — a fost mult diminuat, mecanismul de identificare și sechestrare a unor importante valori ale Federației Ruse a fost pus la punct în întreaga comunitate occidentală, ajutoarele militare și de altă natură pentru Ucraina au crescut în consistență și valoare, astfel încât, una peste alta, s-a ajuns într-o situație de război echilibrat, de poziții, de uzură, care nu mai oferă Kremlinului niciun fel de perspectivă optimistă.

Iar acum se adaugă un factor suplimentar, care este generat de reașezarea raporturilor de forțe pe plan internațional, pe de o parte, și, pe de altă parte, de o decizie de ultimă oră care ar putea fi luată chiar în cursul acestei săptămâni, ambele fiind de natură să răstoarne în totalitate sorții acestui conflict în defavoarea Moscovei.

Donald Trump a reușit, prin negocieri desfășurate în forță, dar și cu multă abilitate, nu numai să pună capăt, în cea mai mare măsură, războiului din Gaza, dar și să modifice din temelii poziția, deseori intransigentă, adoptată de o serie întreagă de state ale lumii în favoarea organizației teroriste Hamas, confundată în mod obsesiv și rău intenționat cu comunitățile palestiniene și drepturile legitime ale acestora, nu numai în spațiul Orientului Apropiat, ci și pretutindeni pe mapamond, inclusiv în Statele Unite, unde există asemenea comunități.

În urmă cu nici o lună, o lume întreagă se coalizase împotriva Israelului și, implicit, și împotriva principalului aliat — Statele Unite — izolarea acestora, împreună și separat, devenind aproape o certitudine. Întreg acest raport de forțe a fost, într-un termen record, răsturnat prin abilitățile diplomatice și nu numai, dovedite de liderul de la Casa Albă. Am văzut peste 30 de reprezentanți ai statelor lumii la Sharm el-Sheikh în jurul lui Donald Trump, printre aceștia aflându-se și personalități ale lumii arabe, cea mai semnificativă dintre acestea fiind Recep Erdogan, care anterior se plasaseră din ce în ce mai hotărât în poziția de adversar ai tandemului Trump-Netanyahu.

Acum toți s-au coalizat susținând planul de pace în 21 de puncte elaborat la Washington, la implementarea căruia s-a trecut în forță. Extrem de interesant este că și Bruxellesul, acel Bruxelles globalist, neomarxist și progresist, care s-a manifestat deseori ca un adversar al Washingtonului, generând aproape un război rece între UE și Statele Unite, solicită acum, în mod oficial, să devină parte a programului de implementare a păcii în Gaza și să-și poată aduce contribuția financiară la refacerea acestei zone devastate de război.

Am făcut o paranteză destul de lungă și destul de stufoasă pentru a explica de ce, și într-un termen de această dată fulger, Statele Unite au capacitatea și vor acționa probabil chiar în această săptămână pentru a-l determina pe Vladimir Putin să identifice, din perspectiva Federației Ruse, condiții rezonabile pentru încetarea imediată a războiului și încheierea păcii. Și, oricât ar părea de straniu, cuvântul-cheie și argumentul-cheie în acest important final de etapă este Tomahawk. Rachete americane care pot schimba decisiv soarta războiului încă înainte de a acționa pe teren.