Un ieșean, primul român care i-a dus flori lui Ion Iliescu la Cotroceni: „Nu l-au cunoscut cum l-am cunoscut eu”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Miercuri dimineață devreme, cu pași apăsați și cu inima strânsă, Ion Huțanu a ajuns în fața Palatului Cotroceni. Avea în mână un buchet de frezii albe – primele flori așezate de un român în memoria fostului președinte Ion Iliescu. Cu ochii plecați și vocea tremurândă, bărbatul s-a închinat în fața portretului celui pe care îl consideră „președintele său” și a rostit, cu o sinceritate dezarmantă: „A fost un om cu O mare”.

Primul român care i-a adus flori lui Ion Iliescu

Ion Huțanu are 74 de ani și a venit cu trenul din Iași. A plecat din gară la ora 23:33, iar la 6:47 dimineața a coborât în București. Deși colegii de compartiment l-au privit cu neîncredere, el le-a spus răspicat că merge la Cotroceni. Nu pentru o vizită, nu pentru turism – ci pentru a-i aduce un ultim omagiu omului care i-a marcat tinerețea și parcursul politic.

„A fost președintele meu. A fost un om cu O mare. Blândețea lui, zâmbetul omeniei și al prieteniei, toate lucrurile astea m-au impresionat”, a spus Huțanu, cu emoție în glas.

Fost muncitor la fabrica de Antibiotice din Iași, ulterior economist și lider local al PSD, Huțanu conduce de 25 de ani organizația social-democrată dintr-un cartier central al Iașului. A fost comunist convins și a rămas pesedist „din credință”, spune el, nu din oportunism. Îl leagă de Ion Iliescu o prietenie pe care o consideră specială, chiar dacă nu a fost una apropiată în sens convențional:

„Îi dădeam telefon în fiecare an, pe 3 martie, de ziua lui. Uneori și de Crăciun, și de Paște. Noi credem că deranjăm, dar nu deranjăm. El se bucura mereu că îl felicit”.

Iliescu îi răspundea adesea, fie cu un apel înapoi, fie cu o scrisoare de mulțumire. Detalii mici, dar importante pentru un om ca Huțanu, care a crescut cu ideea de loialitate față de liderii pe care i-a respectat. Acum, în ziua morții celui pe care l-a venerat, gândul îi zboară la soția acestuia: „Mă gândesc acum la doamna inginer Nina Iliescu… A rămas singură”.

„L-am preţuit, ce să mai…”

Amintirile se întorc în timp, în perioada în care Iliescu conducea organizația județeană de partid din Iași – „exilat” acolo de Ceaușescu, dar respectat și ascultat. „M-a apreciat când eram la Antibiotice”, spune Huțanu.

„Își amintea de mine. În 1977 am fost cel mai tânăr deputat în Consiliul Popular. Cornel Nistorescu a scris un articol despre mine: Inima Iașiului optează pentru tineri. Îl am acasă, îl păstrez cu mândrie”, potrivit hotnews.ro.

Povestește și despre un moment din acei ani în care, în plină epocă a cenzurii, Iliescu ar fi cerut transparență:

„Două colege de la Antibiotice, Codreasca și Mateeasca, scriau scrisori anonime, denunțând nereguli. Domnul Iliescu le-a spus: ‘Haideți în sala de festivități, spuneți cu voce tare ce vă supără’. Era o formă de curaj și deschidere.”

Întrebat despre momentele controversate din istoria lui Ion Iliescu – Revoluția, Mineriadele, conflictul de la Târgu Mureș sau relația cu regele Mihai – Huțanu are o reacție calmă: „Niște neînțelegeri. Au trecut. Nu-l judec pentru ele.” Pentru el, omul Iliescu rămâne o figură blândă, echilibrată, o prezență constantă a prieteniei și bunătății.

„A reușit să țină echilibrul. Asta e marea lui realizare. Un om cumsecade, echilibrat, plin de bunătate. Un om al prieteniei și al omeniei”, rezumă Huțanu, cu voce joasă, dar hotărâtă.

La ora 09:30 dimineața a depus florile în fața Palatului Cotroceni. S-a închinat și a plecat, așa cum i-au cerut jandarmii. Dar nu a plecat de tot. Va reveni la ora 13:00, când publicul are voie să intre și să-și ia rămas bun de la Ion Iliescu. Pentru el, fostul președinte nu a fost doar o figură istorică. A fost un prieten, un reper și un simbol al unei epoci pe care, cu bune și rele, Huțanu o poartă încă în suflet.