BZI LIVE

Un important poet, scriitor şi muzeograf, a dialogat despre lirică, literatură şi evocarea marelui Mihai Eminescu, în lumina reflectoarelor Platoului BZI LIVE – FOTO/ VIDEO

Publicat: 10 ian. 2020

Vineri, 10 ianuarie 2020 la ora 15.00 în lumina reflectoarelor Studioului BZI LIVE a fost programat un dialog sensibil și tulburător, alături de inspiratul poet, scriitor şi muzeograf. Totul alături de Liviu Apetroaie și într-o ediție ce a avut în prim-plan LIRICA, LITERATURĂ şi evocarea marelui MIHAI EMINESCU (născut la 15 ianuarie 1850 – n.r.).

La ceas aniversar. Evocări și gânduri la 170 ani de la nașterea marelui Eminescu

Astfel, la 170 ani de la nașterea să vor fi abordate şi realităţi din spaţiul cultural – scriitoricesc local şi naţional, idei şi gânduri legate de manifestările din această zonă, promovarea poeziei şi a literaturii în rândul tinerei generaţii, despre cât, cum şi ce se mai CITEŞTE, manifestările pe care le derulează Apetroaie în calitatea sa de muzeograf al Muzeului Naţional al Literaturii Romane (MNLR) Iaşi, mai exact în cadrul Muzeului Mihai Eminescu din Copou, povesti din boema urbei din alte vremuri. În prim-plan a fost evocarea celui care este și ca fi unul dintre cei mai valoroși romani din toate timpurile! Povestea să sensibilă, excepțională și aparte, evocata alături de poetul Liviu Apetroaie.

Povestea Muzeului Mihai Eminescu din Parcul Copou

Clădirea din Parcul de Cultură Copou a fost inaugurată în anul 1989 ca un omagiu adus poetului la Centenarul morţii sale şi este, după părerea specialiştilor în domeniu din România, a zecilor de mii de vizitatori din ţară şi de peste hotare, un adevărat monument de arhitectură capabil să evoce prin sine însuşi dimensiunile creaţiei eminesciene. Un punct de maxim interes pentru public îl constituie expoziţia de fotocopii după Caietele eminesciene, aflate în manuscris la Academia Română din 1902.

Cine este Liviu Apetroaie

Membru în Uniunea Scriitorilor din România (USR) – filiala Iaşi (din anul 2004 – n.r.). A copilărit la Târgu Neamț, iar din 1988 a fost elev al Liceului Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc. Renunță la cariera militară și se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, de unde se transfera la Iaşi (la Universitatea Alexandru Ioan Cuza – n.r.), în 1993. Din 1994, începe colaborarea cu Radio Iaşi, realizând emisiuni în mai multe domenii: publicistica, sport, cultural. În 1995, înfiinţează, împreuna cu chilianul Mario Castro Navarrete (ataşat cultural al statului Chile), Centrul Cultural Chilian (actualmente Centrul Cultural al Americii Latine şi al Caraibelor, din Universitatea Cuza).

Debutul literar îl are în 1991, la Revista Ateneu cu proză scurtă.

Din 2002, este muzeograf la Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi şi redactor la Revista „Dacia literară”. A călătorit în Statele Unite ale Americii (SUA), Mexic, Costa Râca (1994); Turcia, Siria, Iordania şi Irak (1997); Egipt (1998); Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda etc. Debutul literar îl are în 1991, la Revista Ateneu cu proză scurtă. Printre volumele publicate pot fi enumerate: „Alegorii sub papirus” (poeme), editura Junimea Iaşi, 2000, „Geometria deşertului (poeme), editura Junimea, Iaşi, 2002, „Oglinda sumară” (poeme), Editura Opera Magna, Iaşi, 2009. Are peste 150 de articole şi cronici de întâmpinare publicate în diverse reviste literare şi culturale din România şi străinătate.

Laureat al Premiului Vasile Pogor

Primeşte Premiul „Vasile Pogor” al Primăriei Municipiului Iaşi pentru literatură (2008); Premiul editurii Junimea şi al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Iaşi la Concursul Naţional de Poezie „Porni luceafărul…”, Botoşani – Ipoteşti, 15 iunie 2000 sau Premiul Festivalului româno-canadian de poezie „Ronald Gasparic” (2001).

Viaţa și creația marelui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, la Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critică literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.

Un mare creator, un mare român

În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară.

Pasionat de Filosofie

Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.

O figură a secolului al XIX-lea

Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.

Membru de marcă al Junimii

Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[10] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.[11] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.



loading...

Adauga un comentariu