Unde se află Chilia „Buna-Vestire”, unul dintre cele mai vechi așezăminte românești din Muntele Athos. Cum poți să vizitezi acest lăcaș sacru de pe Muntele Sfânt?

Unde se află Chilia „Buna-Vestire”, dar și de ce este unul dintre primele așezăminte românești de pe Muntele Athos, află în rândurile următoare.

Chilia „Buna-Vestire” se află pe Muntele Sfânt, sau Athos, o peninsulă abruptă din nord-estul Greciei. Supranumit „Grădina Maicii Domnului”, el adăpostește de mai bine de o mie de ani una dintre cele mai vechi comunități monahale creștine, unde timpul pare să curgă după alte legi decât cele ale lumii moderne.

Chilia „Buna-Vestire”

Athosul este considerat sacru nu doar prin numărul impresionant de mănăstiri, chilii și schituri răspândite pe culmile și văile sale, ci și prin continuitatea tradiției spirituale. Aici, departe de tumultul societății, monahii au păstrat neîntrerupt rânduiala vieții de rugăciune și o cultură bizantină ce s-a transmis din generație în generație.

În această lume de o densitate spirituală rară, românii și-au găsit locul de secole. Primele mărturii despre prezența călugărilor români pe Athos apar încă din Evul Mediu, când domnitorii Țărilor Române trimiteau danii și ajutoare generoase mănăstirilor athonite. Această legătură materială și spirituală a făcut ca românii să aibă propriile lor așezăminte pe munte, între care Schitul Lacu ocupă un loc de seamă.

Schitul Lacu, aflat sub jurisdicția Mănăstirii Sfântul Pavel, este un așezământ idioritmic – ceea ce înseamnă că fiecare chilie are o anumită autonomie, păstrând totodată legătura cu biserica centrală. Documentele pomenesc de existența schitului încă de la începutul secolului al XVIII-lea, iar în 1754 sunt consemnați 30 de călugări români viețuind aici. Câțiva ani mai târziu, ieromonahul Daniil de la Mănăstirea Neamț ridică o biserică de lemn în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, nucleu în jurul căruia se vor dezvolta zeci de chilii și colibe. La începutul secolului XX, obștea număra peste 120 de monahi, ceea ce arată vitalitatea și forța comunității românești din acea vreme.

O scurtă istorie a Muntelui Sfânt

Dintre chiliile Schitului Lacu, cea mai cunoscută rămâne „Buna-Vestire”. De-a lungul timpului, ea a fost condusă de stareți de seamă, între care ieroschimonahul Damaschin Beju, român transilvănean, care a primit sprijin financiar de la guvernul român după Primul Război Mondial. Totuși, perioada de după Al Doilea Război Mondial a fost una de mare încercare: monahismul athonit a intrat în declin, iar românii nu mai puteau veni în număr mare din cauza restricțiilor politice. Chiliile se goleau, zidurile se ruineau, iar viața de odinioară părea să apună.

În aceste vremuri grele, Chilia „Buna-Vestire” a fost păstorită de părintele Neofit Negară, care, după ani de boală și suferință, a trecut la Domnul. Părăsită pentru un timp, chilia a renăscut în 1992, odată cu venirea părintelui Ștefan Nuțescu, venit din obștea Sihăstriei. El a reușit să adune în jurul său o comunitate de călugări râvnitori și să redea viață locului.

Astăzi, Chilia „Buna-Vestire” nu este doar un spațiu de rugăciune, ci și un centru de cultură ortodoxă. Aici se traduc și se tipăresc, la Editura „Evanghelismos”, numeroase cărți, de la scrieri patristice până la tratate teologice contemporane. Obștea promovează cu pasiune cântarea bizantină autentică, editând colecții de partituri și CD-uri. Tot aici funcționează o croitorie unde se confecționează veșminte și haine monahale, iar tămâia pregătită de călugări este apreciată în tot Athosul.

Chilia „Buna-Vestire” rămâne, așadar, o dovadă vie a prezenței românești pe Muntele Athos. Ea îmbină istoria cu tradiția, memoria trecutului cu vitalitatea prezentului și arată cum, în ciuda vicisitudinilor, românii au continuat să lase o amprentă puternică în inima unuia dintre cele mai sacre locuri ale lumii ortodoxe.