Ungaria interzice marșurile LGBTQ+. România când își va apăra valorile?

Ungaria a decis oficial interzicerea marșurilor Pride și a altor evenimente publice LGBTQ+, inclusiv parade, festivaluri și demonstrații stradale. Măsura, anunțată de autoritățile de la Budapesta, este justificată prin necesitatea menținerii ordinii publice și a protejării valorilor tradiționale ale societății. Guvernul ungar susține că astfel de manifestări au devenit factori de tensiune socială și că statul are obligația de a preveni conflictele și polarizarea excesivă din spațiul public.

Ungaria a decis oficial interzicerea marșurilor LGBTQ

Decizia a stârnit reacții puternice la nivel internațional. Organizațiile pentru drepturile omului și activiștii LGBTQ+ acuză Ungaria de discriminare și de încălcarea libertății de întrunire și de exprimare. În același timp, susținătorii măsurii afirmă că nu este vorba despre restrângerea vieții private a nimănui, ci despre delimitarea clară între drepturile individuale și folosirea agresivă a spațiului public pentru promovarea unei agende ideologice. În Ungaria, dezbaterea a reaprins conflictul mai larg dintre conservatorismul cultural și presiunile externe legate de politici de incluziune.

Autoritățile ungare insistă că interdicția nu vizează persoane, ci evenimentele publice care, în opinia lor, depășesc cadrul libertății de exprimare și ajung să provoace diviziuni profunde în societate. Argumentul central este unul de suveranitate: fiecare stat are dreptul să decidă ce tip de manifestații sunt compatibile cu valorile și stabilitatea sa internă, fără a fi constrâns de agende ideologice impuse din exterior.

România ar trebui să interzică marșurile LGBTQ

Pornind de la acest precedent, se ridică inevitabil întrebarea dacă România ar trebui să urmeze același drum. În ultimii ani, și la noi, marșurile Pride au fost prezentate ca evenimente „neutre”, dar au devenit tot mai vizibile ca instrumente de presiune politică și culturală. Sub masca toleranței, societatea este împinsă să accepte fără drept de apel o ideologie care nu reflectă valorile majorității. Orice voce critică este rapid stigmatizată, iar dialogul real este înlocuit cu etichete și șantaj moral.

România are, la fel ca Ungaria, dreptul să își apere coeziunea socială și identitatea culturală. Drepturile individuale nu sunt puse în pericol de o eventuală interzicere a marșurilor ideologice, însă ordinea publică și respectul față de majoritatea tăcută sunt. Statul nu este obligat să transforme bulevardele în scene de activism și nici să valideze simbolic orice revendicare, doar pentru a evita critici externe.

Dacă Ungaria a avut curajul să spună stop, România ar trebui măcar să înceapă o discuție onestă, fără complexe și fără frică. Nu despre ură, ci despre limite. Nu despre discriminare, ci despre responsabilitatea statului de a nu adânci falii sociale inutile. Spațiul public trebuie să fie un loc al echilibrului, nu un câmp de luptă ideologică. Iar un stat care nu își apără valorile ajunge, inevitabil, să le piardă.