Costică Ciurdea este unul dintre cei mai prolifici sportivi ieșeni. Acesta a obținut mai multe medalii și titluri la competiții importante, atât naționale, cât și internaționale. Cu siguranță, cea mai mare realizare a fost câștigarea Campionatului Mondial din anul 2000
Sportul la care Costică a făcut performanță este popice, mai puțin cunoscut de publicul larg, dar la care jucătorii români se pricep de minune. Sportivul ieșean practică acest sport de mai bine de 30 de ani, ajungând să fie premiat de mai multe ori pentru rezultatele obținute cu clubul CFR Olimpia ACB Iași.
Dragostea pentru sport a început din copilărie
Dragostea pentru sport a început de la o vârstă foarte fragedă pentru Costică, când bătea mingea pe străzi alături de prieteni. Popicele le-a descoperit atunci când era elev în anii 80 la un liceu din Iași. Inițial a fost chemat pentru a aduna popicele de pe jos pentru că nu exista un mecanism automat pentru a le ridica. Mai apoi, echipa de popice a rămas fără junior, astfel că i s-a ivit șansa de a juca. Mulți confundă acest sport cu bowlingul, mult mai popular, dar destul de diferit. La popice, jucătorii trebuie să arunce 120 de bile în 12 minute, pentru a doborî cât mai multe piese.
„De mic copil, mi-a plăcut sportul, am jucat și tenis, am jucat și fotbal cu prietenii pe străzi. Mi-a plăcut mult mișcarea. Eu sunt din Muscelul de Sus, din zona Pașcani, acolo a început totul. După ce m-am mutat în Iași nu prea am mai practicat sport, mai jucam fotbal uneori, tot acasă, la țară. Erau vremuri foarte frumoase pentru mine. În 1986 făceam profesionala, niște colegi de ai mei au fost cooptați de cineva să meargă să ridice popice că nu exista niciun sistem automat.
Venea respectivul să ne recruteze, dar toți fugeau, ziceau că îi doare spatele, dar eu imediat că vreau să merg. Sâmbăta dimineața eram prezent la sală să le ridic popicele. Mi-a plăcut la început, era destul de greu, mai primeam și bani. La început, doar la ridicat popice și, la un moment dat, m-au întrebat dacă vreau să joc și eu popice că nu mai aveau junior. După, ușor am început să dau și eu cu bila când apucam, mai învățam de la ei tehnici. Am mers la cupa județeană, știu că am fost pe podium la juniori. În primăvara anului 1988, m-am transferat la CFR, aici, iar de atunci nu am mai plecat.
La început făceam câte 2 antrenamente pe zi și doar vinerea aveam liber, fiindcă sâmbăta aveam meci. Au fost momente frumoase, am început să urcăm cât mai sus, aveam și o echipă bună pe atunci. Atâta timp cât o să pot, mă veți vedea în sală, eu nu pot renunța la sportul astă”, povestește Costică Ciurdea.
Costică Ciurdea a fost unul dintre cei mai titrați sportivi ieșeni
Cu siguranță, cele mai frumoase momente pentru popicarul Costică Ciurdea le reprezintă titlurile de campion național cu echipa CFR-ului, iar apogeul este reprezentat de câștigarea Campionatului Mondial de Popice din anul 2000 de la Poznan, Polonia.
„Cele mai mari emoții le-am avut la Campionatul Mondial din 2000 de la Poznan, deci să auzi cum îți cântă imnul, te treceau toți fiorii, a fost incredibil. În 1992 am luat prima medalie de aur, era o cupă a Dunării, s-a desfășurat în Viena. Țin minte că numai drumul a fost o adevărată aventură, am mers cu trenul la Cluj, după până la Alba Iulia, după care am luat iar trenul până la Viena. Știu că a fost o fază foarte urâtă din parte organizatorilor, ne-au acuzat că suntem hoți, că am furat un steag de pe masă, dar, de fapt, îl luase un oficial de-al lor, dar am reușit să luăm trofeul și le-am arătat că nu suntem astfel de oameni.
Primarul Vienei ne-a înmânat medaliile. Au mai fost competiții la care am reușit să câștigăm, dar la nivel de club am început să câștigăm Campionatul Național din 2007. Parcă mergeam tandem cu cei de la CFR Cluj după, noi câștigam un an, apoi ei un an și tot așa. Au fost momente excelente, aveam și mulți fani care veneau și ne încurajau și în deplasări în străinătate când jucam în Champions League. În continuare încă activez la nivel de club, nu am cum să mă las, sunt norocos că am avut o familie care m-a susținut, mulți s-au lăsat din cauză că lipseau prea mult de acasă.
Acum sper ca totul să nu dispară, sunt singurul care se mai ocupă pe aici, fondurile sunt foarte puține și este greu, iar tinerii nu prea au auzit de sportul acesta, iar cei care au auzit probabil li se pare banal. Vă asigur că este un sport foarte solicitant, însă și foarte satisfăcător”, își amintește Costică.
Viața lui Costică Ciurdea se învârte în jurul sportului de care s-a îndrăgostit. În prezent încă joacă pentru CFR, iar în același timp antrenează juniorii care, speră el, într-o zi îi vor lua locul. Rezultatele importante obținute la popice îl fac unul dintre cei mai titrați sportivi ieșeni.