De necrezut prin ce a trecut îndrăgitul artist. Fuego a mărturisit tot

Paul Surugiu, cunoscut publicului drept Fuego, a vorbit deschis despre copilăria sa și despre începuturile pasiunii pentru muzică. Artistul, ajuns la 49 de ani, a mărturisit că, deși visa încă de mic la marile scene, nu credea cu adevărat că va ajunge să cunoască faima.

Anii copilăriei

Într-o postare pe rețelele sociale, acesta și-a amintit de anii copilăriei, pe care îi descrie ca fiind simpli, dar plini de visuri. Deși își imagina cum va cânta în fața publicului, în același timp își dorea să rămână un copil obișnuit, care se joacă în fața blocului alături de prieteni.

Artistul a subliniat că muzica i-a fost mereu aproape, chiar dacă, la acea vreme, nu realiza că aceasta îi va defini întreaga viață. Privind în urmă, spune că percepția sa asupra viitorului era diferită în copilărie, lucrurile părând atunci mai complicate decât sunt în realitate.

Momente dificile

Fuego a vorbit și despre parcursul său, menționând că a muncit mult pentru a ajunge unde este astăzi. A trecut prin momente dificile, dar nu a renunțat niciodată la visurile sale. Acum, aproape de vârsta de 50 de ani, consideră că eforturile sale nu au fost în zadar și că a reușit să lase ceva valoros în urmă. Totodată, recunoaște că și-ar dori, măcar pentru puțin timp, să retrăiască perioada copilăriei.

În ceea ce privește acea etapă a vieții, artistul a povestit și despre poreclele pe care le avea. În copilărie era strigat Cipi, Cipilică sau Ciprian, acesta din urmă fiind și numele său din buletin. Deși și-ar fi dorit să scape de ele, nu a reușit pe deplin.

De asemenea, și-a amintit momentele speciale din preajma sărbătorilor de iarnă: jocurile cu prietenii, bătăile cu bulgări de zăpadă și micile „șotii”, precum înlocuirea bomboanelor din brad cu pietre. Sunt amintiri care i-au rămas vii și care îi conturează imaginea unei copilării fericite.

Tot atunci a descoperit și pasiunea pentru povești, pe care le asculta la pick-up sau la radio înainte de culcare. Spune că reținea atât de bine textele încât, mai târziu, ajungea să le reproducă și să le pună în scenă împreună cu prietenii săi.