Vânzarea războiului la tarabă

Face valuri tot mai mari o informație pe care cei care o pun în circulație nu au avut nici timpul, nici posibilitatea să o verifice. Este halucinantă! Șocantă! De necrezut! Și anume că Donald Trump le-ar fi propus statelor din Golf o afacere. Acestea ar trebui să plătească 5 trilioane de dolari dacă doresc ca războiul împotriva Iranului să continue sau 2,5 trilioane dacă solicită ca războiul să fie oprit în punctul în care se găsește astăzi. Pare chiar de necrezut ca liderului american să îi treacă așa ceva prin cap? Și să lanseze o asemenea ofertă, prin care Casa Albă autodefinește America drept un stat mercenar?

Zilele trecute, șeful administrației americane, ieșind la declarații, a început prin a afirma că el personal toată viața a negociat, sugerând, cu alte cuvinte, că și în prezent ar avea loc o negociere. S-a gândit la o negociere pentru pace? Sau a avut în vedere o negociere pentru război? Asta nu a mai precizat. Să acceptăm, sub beneficiu de inventar, senzaționala informație privind prezumtiva negociere cu statele din Golf. Și să o radiografiem, ținând cont de toate circumstanțele.

Statele din Golf nu au și probabil nu vor avea prea multe relații de parteneriat cu Iranul. Dimpotrivă. Din motive religioase, din agende diferite de tip geopolitic, precum și din alianțele cu totul și cu totul diferite pe care le-au încheiat, statele din Golf, în plan politic, au luat o mare distanță față de Iran, apropiindu-se din ce în ce mai mult de Washington, care beneficiază în întreaga regiune nu numai de baze militare, ci și de parteneriate extrem de profitabile de natură energetică, comercială sau chiar turistică. Din acest motiv, nu trebuie să ne surprindă faptul că regimul islamic bombardează de zor statele din Golf, aducându-le acestora uriașe prejudicii. Este o lovitură de pedeapsă aplicată acestora și, în același timp, un șantaj la adresa Statelor Unite, care au intrat cu timpul în strânse relații de parteneriat cu statele din Golf. Donald Trump, așa cum îl cunoaștem, poate considera, bine-mersi, că purtarea acestui război cu Teheranul are cu totul și cu totul alt obiectiv decât oprirea programului nuclear și balistic al regimului islamic sau asigurarea condițiilor pentru instaurarea unui sistem democratic. Cine știe? Poate că adevăratul obiectiv urmărit este exclusiv de natură financiară, chiar dacă, aparent, Washingtonul lasă impresia, prin declarațiile lansate de la Casa Albă, că susține Israelul în fața unei provocări despre care se tot spune că ar fi existențială.

Războiul din Iran are costuri și nu ar fi deloc de mirare ca Donald Trump să facă tentativa de a-și recupera pierderile și de a trece pe profit. Din această perspectivă, oferta, dacă este reală, stă în picioare, iar statele din Golf au toate motivele să aleagă între cele două variante și să achite factura. 2,5 trilioane de dolari ar acoperi, cu o cuvenită marjă de profit, cheltuielile militare făcute până în prezent de Washington, inclusiv ajutorul masiv pentru susținerea Israelului, și ar mai rămâne și o marjă rezonabilă de profit, tot de ordinul miliardelor de dolari. Pe de altă parte, dacă războiul continuă, astfel încât situația statelor din Golf să fie securizată pentru o perioadă mult mai lungă de timp, și cheltuielile sunt mai mari și, în consecință, și factura pe care acestea o pot plăti, bine-mersi, se dublează. De ce nu ar sta în picioare acest scenariu?

Tot zilele trecute, același Donald Trump a lăsat cu gura căscată toate guvernele lumii și opinia publică de la nivel global, anunțând că este pe cale, în urma negocierilor, să pună capăt acestui război, care creează o criză energetică fără precedent. În mod cu totul și cu totul straniu, cu câteva ore mai devreme de acest anunț, pe bursă s-au făcut operații neașteptate în valoare de o jumătate de miliard de dolari, care pot aduce inițiatorilor, atât de bine informați, profituri de până la două miliarde de dolari. Cine sunt aceștia, cei care au avut intuiții de geniu sau au fost în prealabil informați, rămâne să afle ulterior Congresul Statelor Unite, dar, până atunci, deja se vorbește insistent că beneficiarii ar fi apropiați ai lui Donald Trump.

Discutând despre modus operandi, nu putem să nu luăm în calcul și poziția tranșantă a lui Donald Trump privind cheltuielile legate de purtarea războiului din Ucraina. Spre deosebire de Administrația Biden, Administrația Trump a decis să vândă cantități uriașe de armament statelor din Uniunea Europeană, care, la rândul lor, contractând împrumuturi, să le pună la dispoziția Ucrainei pentru ca războiul de uzură să poată continua, rezultatul fiind că întreg complexul militar al Statelor Unite obține în continuare uriașe beneficii, odată prin comercializarea armamentului extrem de costisitor și a doua oară prin obligarea statelor UE să crească substanțial procentul din produsul intern brut alocat înzestrării cu armament, care, în cea mai mare parte, este furnizat tot de către Statele Unite. Până la urmă, și războiul din Ucraina, dacă privim cu distanțare sau chiar cu cinism ceea ce se întâmplă pe tabla de șah, are ca principal beneficiar aliatul strategic din Statele Unite, reprezentat pentru un al doilea mandat de Donald Trump.

În fine, patinând în continuare pe acest tip de raționament, mai putem lua în calcul ca având aceleași motivații de natură financiară, prin invocarea unor circumstanțe de tip geostrategic, și demersurile apreciate drept scandaloase pe care Donald Trump le-a făcut recent privind adjudecarea Canadei sau a Groenlandei. Ca să nu mai intrăm și în alte multe „detalii” de același fel.

Așa că întrebarea merită pusă. Vinde Donald Trump la bucată aceste războaie?