Trec lejer peste marea ceremonie prilejuită de aniversarea independenței Ucrainei, onorată cu prezența a numeroși șefi de state și demnitari de înalt rang din așa-numita Coaliție de Voință, iar din partea României de prima domnișoară a statului, Mirabela Grădinaru. Întrebarea din titlu este esențială pentru viitorul României și al altor țări vecine cu Ucraina și nu mai puțin pentru viitorul Europei. Oricât este de dificil, un răspuns e necesar.
Chiar în aceste zile aniversare, Polonia, un aliat al Ucrainei, aduce guvernului Zelenski acuzații extrem de grave legate de antisemitismul și revizionismul regimului de la Kiev. Motivul este întemeiat. Volodimir Zelenski, un evreu khazar, a decis să îi „sanctifice” în termeni civili pe unii dintre ucrainenii care, în trecut, s-au făcut vinovați de operațiuni majore de antisemitism, precum și de crime împotriva polonezilor. Zelenski nu a răspuns acestui afront. În schimb, i-a răspuns fostului șef al Armatei, care l-a somat să organizeze alegeri prezidențiale, întârziate cu câțiva ani, invocând drepturile democratice ale ucrainenilor. În replică, acesta, din poziția de președinte aflat în prelungiri, a spus că alegerile sunt imposibile, întrucât ar diviza în mod dramatic poporul ucrainean. Nu cred că este așa. În mod cert însă, Donald Trump l-a somat și el – nu o dată, ci de două ori – pe Zelenski, atenționându-l că, în absența alegerilor, își pierde legitimitatea, iar Vladimir Putin, de și mai multe ori, că nu poate negocia și semna un tratat de pace cu un președinte neales.
Adevărul este că Volodimir Zelenski încearcă pe toate căile să își elimine competiția politică. Cei mai proeminenți adversari ai săi, deloc întâmplător pentru un regim militarizat, sunt fostul șef al Armatei, creditat de sondaje pentru turul doi cu un procent de peste 60%, Valeri Zalujnîi, și, mai recent, fostul ministru al Apărării, în favoarea căruia au fost organizate numeroase manifestații, Mykhailo Fedorov.
Toate aceste tensiuni sunt amplificate de cazurile relativ recente, extrem de grave, de corupție generalizată, care îi au la vârf pe reprezentanți ai Parlamentului, ai Armatei, ai Curții Supreme de Justiție, ai altor instituții strategice, între care șase oficiali de rang înalt puși oficial sub acuzare în dosare în care există 107 suspecți. Pe scurt, marile dosare de corupție sunt următoarele:
Energoatom / Operațiunea „Midas” – probabil cel mai important scandal recent. Anchetatorii susțin că exista un sistem prin care contractorilor companiei nucleare de stat li se cereau comisioane de până la 15% din valoarea contractelor. Ancheta a ajuns inclusiv la un fost ministru al Energiei și la persoane din cercurile superioare ale puterii.
Fostul șef al Biroului Președintelui / „Dynasty” – NABU afirmă că fostul șef al administrației prezidențiale și alte persoane sunt suspectate într-o schemă de spălare a peste 460 de milioane UAH. Aproape 9 milioane de dolari din fondurile considerate ilicite ar fi provenit din schema de la Energoatom. Sunt acuzații ale procurorilor, nu condamnări definitive.
Achizițiile de hrană pentru armată – celebrul scandal al achizițiilor militare la prețuri umflate. NABU estimează prejudiciul într-unul dintre dosarele majore la aproximativ 733 de milioane UAH, cu încă aproximativ 788 de milioane UAH care ar fi urmat să fie deturnate.
Achizițiile de drone – investigația privind achizițiile de drone din 2023 a ajuns, conform NABU, în august 2026, la un prejudiciu estimat de 254 de milioane UAH.
Sistemul judiciar / Curtea Supremă – corupția a ajuns până la conducerea Curții Supreme. NABU continuă să trateze dosarul fostului președinte al Curții Supreme drept unul dintre marile cazuri de corupție la nivel înalt și anunță inclusiv noi suspiciuni privind judecători ai Curții Supreme.
Noul scandal din administrația prezidențială, august 2026 – NABU/SAPO investighează o organizație despre care spun că include actuali și foști parlamentari și oficiali de rang înalt din Biroul Președintelui. Separat, ancheta relatată în ultimele zile privește aproximativ 3,4 milioane de dolari presupus spălați și legați de scandalul din sectorul nuclear. Zelenski a demis un consilier important în contextul anchetei; până acum, Zelenski însuși nu este acuzat în dosar.
Volodimir Zelenski a refuzat să dea un răspuns ferm în legătură cu intențiile pe care le-a avut atunci când a dirijat drona cu explozibil prin apele teritoriale ale României, până în raza portului Constanța, într-o tentativă de a arunca în aer Oil Terminal și, odată cu el, o bună parte a municipiului Constanța. Legat de un alt incident mult mai grav, care vizează întreaga Europă, Volodimir Zelenski refuză să le răspundă oficialilor germani care au produs probe de nezdruncinat cum că Nord Stream 2, conducta de gaz care lega Federația Rusă de Europa, a fost aruncată în aer de ucraineni, la solicitarea guvernului de la Kiev. Zelenski se grăbește doar să afirme, fără a contesta rezultatele anchetei, că nu a existat un ordin oficial al său în acest sens.
Una peste alta, indiferent de cum se va sfârși acest război, prin sacrificiile întregii Europe, Ucraina dobândește cele mai înalte tehnologii militare și are în prezent cea mai puternică armată din Europa. În consecință, dacă guvernul este instabil sau dacă nu este loial democrației și normelor occidentale, atunci Ucraina și nu Rusia poate deveni, în viitor, cel mai mare pericol pentru UE.