Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. Specialiștii atrag atenția: ”Nu este numai o problemă medicală, ci una de drepturi ale omului”

Cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, Societatea Română de Reabilitare Medicală se alătură specialiștilor europeni în transmiterea mesajului că este mare nevoie să schimbăm paradigma privind dizabilitatea.

„Dizabilitatea nu este o tragedie individuală, ci un indicator al capacității societății de a include sau exclude”, spune Prof. Dr.  Mădălina Iliescu, președinte al  Societății Române de Reabilitare Medicală.

Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități

În România, accesibilitatea urbană dar mai ales rurală rămâne insuficientă, serviciile de reabilitare moderne sunt inegale pe teritoriul țării, tehnologia pentru persoanele cu dizabilități este greu accesibilă, iar rata de angajare este extrem de scăzută.

Societatea Română de Reabilitare Medicală subliniază importanța colaborării directe cu persoanele cu dizabilități: acestea nu sunt doar beneficiare ale politicilor și serviciilor de reabilitare, ci parteneri cu adevărat competenți în identificarea barierelor și găsirea soluțiilor. România trebuie să treacă de la abordări caritabile la politici publice bazate pe drepturi.

„Incluziunea costă mai puțin decât excluderea. Investiția în accesibilitate și participare reduce costurile sociale și economice pe termen lung”, adaugă președintele Societății Române de Reabilitare Medicală, prof. dr.  Mădălina Iliescu.

Un concept-cheie introdus de specialiștii europeni este acela de „diversitate funcțională”. Ideea fundamentală este că dizabilitatea nu rezultă din incapacitatea persoanei, ci din barierele mediului în care aceasta trăiește. În Europa, acest termen începe să înlocuiască limbajul centrat pe deficiență, promovând în schimb incluziunea, participarea activă și respectul pentru demnitatea fiecărei persoane.

Reabilitarea și abilitarea reprezintă pilonii esențiali ai acestei abordări. Reabilitarea se concentrează pe  refacerea funcționării după boală sau accident, în timp ce abilitarea urmărește dezvoltarea unor abilități și competențe noi care să permită participarea activă și viața independentă.

„Schimbarea de paradigmă înseamnă să recunoaștem că dizabilitatea nu este un defect, ci o situație creată de societate atunci când nu asigură accesibilitate și oportunități egale”, spune prof. dr. Mauro Zampolini, președintele secției de Medicină Fizică și Reabilitare a UEMS (Uniunea Europeanaă a Medicilor Specialisti) și prof. dr. Aydan Oral, președinte al Consiliului. Această viziune este în concordanță cu Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, agreată și de România, care promovează viața independentă, participarea deplină și egalitatea de șanse.