20 aprilie cade luni. Nici mai devreme, și nici mai târziu

Am mai văzut, începând din decembrie 1989, destul de multe momente în care majoritățile au fost pe muche de cuțit și guvernele, cele mai multe de coaliție, au stat să cadă sau chiar au căzut. Nu am asistat însă niciodată ca, în interiorul unui ciclu electoral, să se producă o schimbare abruptă a formulei politice de guvernare. Întotdeauna, premierii desemnați și omologați de Parlament au avut în spate cele mai importante partide parlamentare, pe care le-au dirijat de la Palatul Victoria sau s-au lăsat dirijați, și niciodată până în prezent, indiferent cât de rău a fost un executiv, guvernul nu a fost abandonat de cea mai mare parte a clasei politice. Așa se va întâmpla și acum.

20 aprilie cade luni. Este un început de săptămână, de după Săptămâna Mare și sfintele sărbători pascale. O zi de bilanț. Până în 20 aprilie, s-au spus și se vor spune toate lucrurile relevante despre disfuncționalitățile guvernului Bolojan, despre modul în care acesta a adus la sapă de lemn atât populația, cât și mediul de afaceri și s-au făcut toate scenariile imaginabile privind succesiunea.

În politica mare nu se poate lucra cu incertitudini. Cu dacă și cu parcă. Toate calculele se fac fie cerebral, fie instinctiv, în funcție de forța și autoritatea partidelor politice care compun Parlamentul. Și să vedem acum cum arată scenariile.

Primul este ca nimic să nu se schimbe. Ca România să meargă mai departe, târâș-grăpiș, cu acest premier, cu acest guvern susținut de această majoritate. Greu de presupus că, după atâta zgomot și gălăgie, ne vom întoarce de unde am plecat. Creditez doar cu 10% un asemenea scenariu. O altă variantă, și ea la limită, este ca Ilie Bolojan să rămână la guvernare, susținut fiind în Parlament doar de PNL, USR, UDMR, alte minorități decât cea maghiară și o mână de parlamentari care se mișcă ca niște electroni liberi în spațiul legislativ. Un asemenea scenariu presupune faptul că PSD se retrage nu numai de la guvern, ci și din toate pozițiile-cheie pe care le deține în instituțiile statului. Și acest scenariu este greu de înghițit, eu unul neimaginându-mi nicio secundă că PSD este un partid atât de generos încât, de dragul prosperității statului român, să se sacrifice.

Se vehiculează și scenariul conform căruia Ilie Bolojan este retras la unitate, locul său fiind luat tot la ordinul unității de Sorin Grindeanu, cel mai bine poziționat lider al unui partid politic. Acesta a declarat însă, în mod repetat, că nu concepe o alianță la guvernare cu AUR și, mai mult, și-a luat acest angajament și în fața mai-marilor Uniunii Europene. Prin urmare, fie se va îndoi coloana vertebrală a liberalilor și atunci PSD, pentru a forma viitorul guvern, se va alia cu PNL, UDMR va fi, ca de obicei, în cărți, iar alte naționalități decât cea maghiară vor sări, prin deputații lor, în susținerea noului executiv, iar dacă nu se vor strânge destui parlamentari pentru o majoritate cât de cât decentă, PSD va ști, așa cum a mai făcut și altă dată, să rupă, în schimbul unor avantaje, parlamentari din alte partide. Acesta este cel mai plauzibil scenariu.

În aceste condiții, AUR rămâne principalul partid de opoziție, dar, atenție, opoziție va face și USR și vor face și o bună parte dintre liberali. Noul executiv va avea picioare de lut.