Biologia Somnului (23): Metabolismul nu doarme. Ce se întâmplă în organism în timp ce ne odihnim

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În articolul precedent am descoperit că somnul joacă un rol important în sănătatea cardiovasculară. În timpul somnului profund, ritmul cardiac și tensiunea arterială scad, iar sistemul cardiovascular beneficiază de o perioadă esențială de recuperare. Am văzut astfel că somnul nu înseamnă doar odihnă, ci și un timp prețios în care organismul își protejează inima.

În acest articol, mergem mai departe și explorăm o legătură poate mai puțin intuitivă: relația dintre somn și metabolism. Vom descoperi cum durata și calitatea somnului pot influența modul în care organismul reglează glicemia și răspunde la insulină, dar și senzația de foame, apetitul și chiar alimentele pe care le găsim mai greu de refuzat atunci când suntem obosiți.

Este încă un exemplu al unui principiu care devine tot mai clar pe măsură ce avansăm în această serie: în timp ce noi dormim, organismul continuă să lucreze pentru a și menține echilibrul și pentru a ne proteja sănătatea pe termen lung.

Biologia Somnului (23): Metabolismul nu doarme. Ce se întâmplă în organism în timp ce ne odihnim

Atunci când vrem să ne menținem greutatea în limite sănătoase sau să reducem riscul de diabet de tip 2, două lucruri ne vin aproape imediat în minte: alimentația și mișcarea.

Somnul apare mult mai rar pe această listă. Și totuși, în timp ce dormim, organismul desfășoară o activitate metabolică esențială. Somnul participă la reglarea glicemiei și a apetitului, influențează modul în care celulele răspund la insulină și poate modifica inclusiv felul în care creierul reacționează la alimentele tentante.

Atunci când nopțile prea scurte devin o obișnuință, acest echilibru fin începe să se modifice.

Somnul și glicemia: o legătură mai importantă decât am putea crede

De fiecare dată când mâncăm, glucoza provenită din alimente ajunge în sânge. Ca răspuns, pancreasul eliberează insulină, hormonul care ajută celulele să preia glucoza din sânge și să o utilizeze pentru producerea energiei.

Pentru ca acest mecanism să funcționeze eficient, celulele trebuie să răspundă corespunzător la insulină, adică să își păstreze sensibilitatea la insulină. Iar aici intervine somnul.

Experimente controlate de laborator, efectuate pe adulți tineri și sănătoși, au arătat că, după mai multe nopți de somn sever restricționat, capacitatea organismului de a gestiona glucoza se poate deteriora, iar sensibilitatea la insulină poate scădea, comparativ cu perioadele în care aceleași persoane dorm suficient. Cu alte cuvinte, același organism poate deveni temporar mai puțin eficient în reglarea glicemiei doar pentru că nu a beneficiat de suficient somn.

Dacă sensibilitatea redusă la insulină persistă în timp, menținerea glicemiei în limite normale devine din ce în ce mai dificilă. Acesta este unul dintre mecanismele care pot contribui, alături de numeroși alți factori, la apariția prediabetului și, ulterior, a diabetului de tip 2. Dar povestea nu se oprește aici.

Cum ne influențează lipsa somnului apetitul

Relația dintre somn și apetit este complexă, însă două dintre substanțele cel mai des studiate în acest context sunt leptina și grelina. Leptina contribuie la semnalele de sațietate, ajutând creierul să recunoască faptul că organismul a primit suficientă energie. Grelina, în schimb, este implicată în stimularea senzației de foame.

Unele studii experimentale au observat că restricționarea somnului poate fi asociată cu scăderea nivelului de leptină și creșterea nivelului de grelină. Rezultatul poate fi un context biologic în care senzația de foame devine mai intensă, chiar dacă necesarul energetic real al organismului nu a crescut în aceeași măsură.

Cu alte cuvinte, după o noapte prea scurtă, nu este obligatoriu să avem nevoie de mai multă mâncare. Dar putem simți că avem. Iar în creier se petrece ceva și mai interesant.

Un creier obosit privește mâncarea diferit

Lipsa somnului nu pare să influențeze doar cât de foame ne este, ci și ce alimente ni se par mai atrăgătoare.

După un somn insuficient, regiunile cerebrale implicate în mecanismele de recompensă pot deveni mai receptive la alimentele tentante, în timp ce zonele cortexului prefrontal implicate în evaluare, luarea deciziilor și autocontrol pot deveni mai puțin eficiente în reglarea acestor impulsuri. Iar preferințele alimentare se pot schimba.

Studiile sugerează că persoanele private de somn nu raportează doar o senzație mai accentuată de foame. Ele tind să fie mai atrase de alimente cu densitate calorică ridicată și foarte apetisante: dulciuri, produse bogate în carbohidrați sau gustări sărate.

Este suficient să ne imaginăm o situație obișnuită. După o noapte bună de somn, putem trece pe lângă o farfurie cu prăjituri fără să îi acordăm prea multă atenție. După câteva nopți scurte, aceleași prăjituri pot părea dintr-odată mult mai greu de refuzat. Nu este întotdeauna doar o problemă de voință. Un creier privat de somn poate evalua recompensa oferită de acel aliment în mod diferit.

Mai puțin somn, mai puțină mișcare, mai multe pofte

Mai există o piesă importantă în acest puzzle. Când suntem obosiți, avem adesea mai puțină energie și motivație pentru activitate fizică. În același timp, putem simți o foame mai intensă și putem deveni mai atrași de alimente bogate în calorii. Astfel, mai multe mecanisme pot începe să acționeze în aceeași direcție: mai puțină mișcare, mai multă foame, pofte mai intense, un control mai dificil al impulsurilor alimentare, o reglare mai puțin eficientă a glicemiei.

Privită din această perspectivă, legătura dintre somn, metabolism și greutatea corporală devine mult mai ușor de înțeles.

Somnul nu este o soluție magică

Este important, însă, să nu transformăm această relație într-o explicație prea simplă. Un somn bun nu determină automat scăderea în greutate, după cum somnul insuficient nu provoacă, de unul singur, obezitate sau diabet.

Sănătatea metabolică este rezultatul interacțiunii dintre numeroși factori: predispoziția genetică, alimentația, nivelul de activitate fizică, vârsta, anumite medicamente și afecțiuni medicale, mediul și stilul de viață. Dar cercetările ne arată tot mai clar că somnul face și el parte din această ecuație. Poate că, tocmai de aceea, este timpul să reconsiderăm imaginea tradițională a sănătății metabolice. Alimentația contează. Mișcarea contează. Dar și somnul contează.

Somnul nu înlocuiește alimentația echilibrată și nici activitatea fizică. În schimb, poate contribui la crearea condițiilor biologice în care eforturile noastre de a mânca sănătos, de a  ne menține activi și de a ne controla greutatea au șanse mai mari să dea rezultate.

Data viitoare când ne propunem să ne îmbunătățim metabolismul, să ne controlăm greutatea sau să ne protejăm sănătatea pe termen lung, poate că nu ar trebui să ne întrebăm doar: „Ce ar trebui să mănânc?” sau „Câtă mișcare ar trebui să fac?”. Merită să adăugăm o a treia întrebare, şi anume „Cât de bine dorm?”.

Pentru că, noapte de noapte, în timp ce avem impresia că organismul nostru pur și simplu se odihnește, somnul contribuie în tăcere la menținerea unuia dintre cele mai delicate echilibre ale corpului uman.

Iar poate că una dintre cele mai importante lecții ale medicinei somnului este tocmai aceasta: sănătatea nu se construiește doar prin ceea ce facem în timpul zilei. Se construiește și prin ceea ce îi permitem organismului să facă în timpul nopții.

Dr. Bogdan MATEI, medic specialist psihiatru în Franța