9 iulie: Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamț

Această icoană a Maicii Domnului este considerată cea mai veche și mai frumoasă icoană din România, fiind cunoscută în toată lumea ca făcătoare de minuni. Timp de peste 600 de ani, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț a întărit credința creștin-ortodoxă a conducătorilor, a monahilor și a poporului.

Icoana a fost comandată de către Sfântul Gherman în anul 665, fiind copie a icoanei Maicii Domnului ce se afla în Lida, din anul 35. Pe spatele acesteia este zugrăvit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care s-a născut în Lida. Sfântul Gherman a adus icoana cu el în Constantinopol atunci când a devenit patriarh, încredințând-o Mănăstirii Heleopatra.

La începutul persecuției iconoclaste a împăratului Leon al III-lea, în anul 714, icoana Maicii Domnului a fost ascunsă, iar în anul 716 a fost trimisă în secret de către Sfântul Gherman la Roma, Papei Grigorie al III-lea, care a așezat-o în în Basilica „Sfântul Petru”, unde a rămas timp de 106 ani. După învingerea iconoclaștilor, Papa Serghie al II-lea a readus icoana în Constantinopol, încredințând-o Sfântului Metodie, Patriarhul Constantinopolului, care a reașezat-o în Mănăstirea Heleopatra.

12:46, 25 Nov 2025

FOTO Unde se află Peștera Sf. Andrei? La sărbătoarea de pe 30 noiembrie, o mulțime de pelerini îi calcă pragul!

Pe la anul 1400, împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul a trimis trei icoane în semn de recunoștință Voievodatului Moldovei: icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, dăruită voievodului Alexandru cel Bun, care a așezat-o în Mănăstirea Bistrița (județul Neamț); icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, dăruită soției voievodului Alexandru cel Bun, pe nume Neacșa (în unele scrieri, Ana), care a așezat-o în Mănăstirea Agapia (județul Neamț); icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, dăruită Mitropolitului Iosif Mușat, care a așezat-o în Biserica Sfântul Gheorghe din Suceava, cunoscută sub denumirea de Biserica Mirăuți.

Biserica Sfântul Gheorghe – Mirăuți din Suceava se afla în apropierea Curții Domnești și a îndeplinit rolul de Catedrală Mitropolitană a Moldovei, între anii 1402-1522. Icoana Maicii Domnului a stat în biserica Sfântului Gheorghe până în anul 1415, când a fost dusă și așezată în Mănăstirea Neamț, unde a și rămas de atunci.

În timpul unei invazii a armatei otomane, icoana a fost îngropată din iunie 1821, până în octombrie 1822, împreună cu alte obiecte de valoare, într-o poiană tainică de pe Muntele Rusu, pentru a fi protejată de furturi sau profanări, având în vedere că turcii nu sunt creștini. Pe locul în care a fost îngropată icoana Maicii Domnului se află astăzi Schitul Icoana Veche. Ulterior, icoana a fost reașezată la Mănăstirea Neamț unde, între anii 1844-1845, a fost ferecată într-o îmbrăcăminte ornamentală și pusă la loc de cinste.

Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț

Pe stâlpul minții noastre închipuie, cuvintele înțelepciunii cerești, Ceea Ce ești Stâlpul rugăciunii care toată lumea o sprijinești. Nu ne lispi pe noi de ocrotirea Ta de Maică, Ceea Ce ești Mângâierea celor împovărați de păcate, Floarea tuturor darurilor cerești, Oglinda îngerilor, Muntele Cel înalt al desăvârșirii, Rai tainic al fecioriei, Tabor înțelegător al tuturor virtuților, Corabia mântuirii păcătoșilor, Căruța Cea de foc a Înțelepciunii, Psalmul Cel scris în cartea inimii, Izvorul rugăciunii neîncetate, Legătură a unirii noastre cu Dumnezeu.

Cu pașii gândurilor umilite ne apropiem de prea luminată icoana Ta, noi, cei ce nu știm a ne ruga din pricina împietririi inimii noastre. Izvorul rugăciunii Tale să adape inima noastră cea lipsită de dulceața cuvântului dumnezeiesc. Ploaia milostivirii Tale să înmoaie pământul cel împietrit al inimii noastre. Laudele împletite Ție de serafimi să întraripeze inima noastră cu dorul cel dumnezeiesc.

Suspinurile heruvimilor coborâte în adâncul sufletului nostru să ne tragă pe noi spre înălțimea cugetării smerite. Nu avem inimă înfrântă ca să aducem tânguire vrednică pentru păcatele noastre, nu avem nici pocăința care întărește casa sufletului pe temelia răbdării. Norii patimilor au întunecat cu totul cerul sufletului nostru și nu putem privi nici măcar spre strălucirea frumuseții Tale. Purtați suntem de valurile ispitelor și cu greu călătorim pe marea cea sărată a acestei vieți.

Îndulcește necazurile noastre cu darul Tău și scrie-ne pe noi în cartea vieții, Ceea Ce ești Carte Ce ai purtat pe Cuvântul vieții, Cel Care, prin pătimirea Sa, a scos pe Adam din lanțurile durerilor.

Ridică mintea noastră deasupra grijilor lumești și pe piatra răbdării ne așează, Ceea Ce ai născut pe Piatra vieții, Cea Care a sfărâmat pietrele slujirii idolești. Acoperă-ne cu acoperământul Tău cel luminat, Ceea Ce ești Ocrotitoare creștinilor și păzești totdeauna pe robii Tăi cu darul Tău.

Ceea Ce lacrimi ai vărsat pentru Fiul Tău pe Care L-ai văzut pironit pe cruce, dă-ne nouă lacrimi de umilință pentru păcatele noastre, cu care în fiecare ceas mâhnim milostivirea Stăpânului nostru. Inima Ți s-a rănit când sulița a străpuns coasta Fiului Tău, deci nu trece cu vederea nici rănile sufletelor noastre, ci cu untdelemnul rugăciunii Tale ne întâmpină și ne ridică la înălțimea pocăinței.

Bucură-te, Rază a înțelepciunii Soarelui Hristos, Turn nebiruit al creștinilor, Cetatea Cea cerească a Luminii, Vasul Cel plin de mirul laudelor îngerești, bucură-te, Maică a Domnului, Ceea Ce reverși daruri de minuni celor ce cu inimă smerită cad înaintea sfintei Tale icoane, cerând alinarea suferințelor și mare milă. Nu ne uita și pe noi, cei ce, măcar că nu știm a-ți aduce cuvânt vrednic de laudă, nădăjduim la acoperământul milostivirii Tale. Amin!