Acatistul Sfântului Antonie cel Mare: Cum te ajută să rezolvi problemele trupești și sufletești

Acatistul Sfântului Antonie cel Mare are are puteri miraculoase și aduce ajutor celor aflați în sărăcie. De asemenea, acatistul are puterea de lupta contra blestemelor.

Sfântul Antonie cel Mare este considerat ocrotitorul orfanilor și al oamenilor săraci și îi păzește pe oameni de duhurile rele și de vrăjitorii.

Sfântul Antonie cel Mare este sfântul la care persoanele care nu reușesc să se căsătorească merg cu credință și se roagă pentru găsirea alesului.

Conform unei legende, credința nestrămutată a Sfântului l-a determinat chiar și pe diavol să renunțe la a mai încerca să-l atragă în mrejele sale. Harul de a face minuni i s-a datorat în întregime smereniei sale.

Rugăciunile înălțate către Sfântul Antonie cel Mare timp de 9 săptămâni ajută la împlinirea celor mai mari dorințe. Sfântul dă ajutor grabnic celor care au probleme de sănătate grave, celor cărora li s-au făcut farmece sau au fost blestemați, celor care nu-și găsesc liniștea sufletească și celor care nu reușesc să-și întemeieze o familie.

Icoana făcătoare de minuni a sfântului se află la biserica ce-i poartă numele, “Sfântul Cuvios Antonie cel Mare”, de la Curtea Veche. Acest obiect de cult este singurul care a rămas intact după incendiul devastator din 1847. Atunci, Biserica Sfântul Anton, din apropierea Bisericii Domnești, a ars integral. Aceasta este considerată a fi prima minune săvârșită de Cuviosul Antonie cel Mare.

Cine a fost Sfântul Antonie cel Mare

Sfântul Antonie cel Mare s-a născut în satul Coma, din Egiptul de Mijloc, în anul 251. Antonie a învățat să practice credința, mergând des la biserică. După moartea părinților săi, la vârsta de 20 de ani, Antonie a împărțit averea la săraci și a dat-o pe sora lui în grija unei comunități de fecioare, după care s-a retras în singurătate. A continuat să trăiască într-o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic și mai experimentat, iar apoi într-un mormânt idolesc părăsit.

La vârsta de 35 de ani, Antonie merge într-o fortăreață părăsită de pe malul drept al Nilului, la marginea deșertului, unde stă timp de 20 de ani. În anul 306, devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele „colonii monastice” din deșerturile Egiptului.

În anul anul 312 merge, pe muntele Kolzim, în apropiere de malul Mării Roșii, un de rămâne până la sfârșitul vieții, în 356.

Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon: Cum se citește

Acatistul Sfântului Antonie cel Mare începe cu Troparul, glasul al 1-lea:

„Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemănându-te, Botezătorului cu drepte cărări urmând, Părinte Antonie, pustiului te-ai făcut locuitor și lumea ai întărit-o cu rugă­ciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.“

Apoi se continuă cu Condacul 1, Glasul al 8-lea:

„Podobie: Apărătoare Doamnă…

Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viață dătător al pustiului. Prin înfrânare și nevoință veștejind săltările trupului Prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Antonie!“

În continuare se citește Icosul 1 , care are la final are mesajul „Bucură-te, Părinte Antonie!“. Urmează icosuri și condace până la 13, citite alternative, cu mențiunea că fiecare Icos se încheie cu mesajul „Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!“

La final se citește Icosul 1 și Condacul 1 și se face optusul.