Acid uric seric crescut. Ce anunță și cum poate fi scăzut nivelul acestuia

Acidul uric reprezintă o substanță chimică rezultată din descompunerea compușilor organici numiți purine. Acesta constituie produsul final al procesului de catabolizare (degradare) a purinelor, care sunt componente ale ADN-ului celular.

Este important de subliniat că variațiile nivelului de acid uric nu reprezintă criterii certe de diagnostic pentru o anumită boală. Concentrația acestuia depinde atât de cantitatea produsă de organism, cât și de eliminarea realizată de rinichi. Testarea acidului uric se efectuează, printre altele, în cazul suspectării gutei. Variații ale nivelului de acid uric seric crescut pot fi înregistrate la aceeași persoană în zile diferite sau de la o lună la alta.

Acid uric seric crescut. Diagnosticare și valori normale

Acidul uric este rezultatul final al metabolismului compușilor purinici, cum ar fi ADN-ul și ARN-ul, prezenți în celulele corpului și în alimente. Degradarea purinei are loc în hepatocitele ficatului sub influența anumitor enzime. Acest fapt înseamnă că acidul uric trebuie eliminat, deoarece nu poate fi metabolizat în organism.
Rinichii reprezintă organul principal responsabil pentru excreția acidului uric, acesta fiind eliminat odată cu urina. În mod mai rar, se excretă și prin intestine (aproximativ 30%). Anumite afecțiuni pot îngreuna eliminarea acidului uric, precum prezența gutei.

Acidul uric poate acumula cantități semnificative în sânge în timpul unor boli metabolice specifice. Testul acidului uric facilitează diagnosticul urolitiazei. Nivelul de acid uric seric (din sânge) ar trebui să fie mai mic de 6 mg/dL. Cu toate acestea, la persoanele cu risc cardiovascular ridicat, se recomandă o valoare chiar mai mică, sub 5 mg/dL. Creșterea nivelului de acid uric poate fi asociată cu diverse simptome, inclusiv febră, dureri articulare și inflamație, hematurie (prezența sângelui în urină), stagnarea urinei, dureri abdominale și lombare, greață și vărsături.

Testarea acidului uric este recomandată atunci când există suspiciune de gută, la persoanele cu cancer și pentru diagnosticarea urolitiazei. În caz de colici renale severe, testul contribuie la determinarea tipului de piatră prezentă. Colicile renale se manifestă prin durere intensă în regiunea abdominală inferioară, care radiază spre spate, asociată adesea cu urinare frecventă și în cantități reduse, febră și hematurie.

Se presupune că în condiții normale, valoarea acidului uric ar trebui să se situeze în intervalul 180 – 420 μmol/l (3 – 7 mg/dl). Concentrația normală în urină nu ar trebui să depășească 4,8 mmol/24 h (800 mg/24 h) la bărbați și 4,5 mmol/24 h (750 mg) la femei. Un rezultat normal al testului indică lipsa tulburărilor în metabolismul purinelor. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că nivelul normal de acid uric nu exclude întotdeauna prezența gutei.

Cum poate fi redus nivelul de acid uric

Hiperuricemia poate fi primară sau secundară, cu diverse cauze precum dieta bogată în proteine, gută, psoriazis, hipoxie tisulară, leziuni, chimioterapie, insuficiență renală, saturnism, sau anumite medicamente. Simptomele hiperuricemiei includ colică renală, gută, și pot duce la complicații precum pietre la rinichi, deshidratare, hipertensiune arterială, hipotiroidism, anemie hemolitică sau infarct. Este important să se evalueze și să se trateze cauza subiacentă a hiperuricemiei pentru a preveni complicațiile asociate.

Scăderea nivelului de acid uric are ca principal obiectiv tratamentul bolii de bază, deoarece nivelul crescut de acid uric este adesea asociat cu alte afecțiuni. Modificările stilului de viață, în special ajustarea dietei, reprezintă o cale eficientă de a gestiona această problemă. Persoanele cu niveluri ridicate de acid uric ar trebui să crească aportul de apă. Hidratarea adecvată poate ajuta la diluarea acidului uric și la promovarea eliminării sale eficiente prin rinichi. Băuturile care conțin cantități mari de fructoză pot contribui la creșterea nivelului de acid uric în sânge. Limitarea sau eliminarea acestora din dietă poate avea un impact pozitiv.

Eliminarea din alimentație a alimentelor grase, cărnii roșii, produselor lactate și leguminoaselor poate contribui la reducerea aportului de purine, care sunt precursoare ale acidului uric. Excesul de sodiu poate inhiba excreția de acid uric prin urină. Prin urmare, se recomandă reducerea cantității de sare din alimente.
Înlocuirea cărnii roșii cu carne slabă de pasăre și încorporarea fructelor și cerealelor în dietă poate contribui la menținerea unui echilibru în aportul de nutrienți.

Consumul zilnic de aproximativ 2-3 litri de lichid, în special apă sau ceaiuri din plante, este esențial pentru sprijinirea excreției eficiente a acidului uric. Infuziile preparate din frunze de mesteacăn, păpădie sau urzică au fost asociate cu un efect benefic în stimularea procesului de eliminare a acidului uric din organism. În unele cazuri, medicul poate prescrie medicamente hipouricemice pentru a ajuta la reducerea nivelului de acid uric în sânge. Este important să discuți cu medicul tău pentru a dezvolta un plan personalizat de gestionare a acidului uric, adaptat la nevoile și condițiile tale specifice.