Adevăratul preț al culturii din perspectiva unui elev de casa a XII-a, susținut de deputatul Cristina Emanuela Dascălu (P)

Atenția deputatului Cristina Emanuela Dascălu a fost atrasă în mod deosebit de recentul editorial intitulat „Prețul culturii – perspectiva unui elev de clasa a XII-a”, semnat de Mihai-David Dumitrescu, un tânăr din ultimul an de liceu, și publicat pe platforma Edupedu.ro.

Dascălu a salutat luciditatea, maturitatea și profunzimea analizei aduse de elev, subliniind că vocea noii generații trebuie să fie un ghid esențial în reformarea sistemului educațional și cultural. În același timp, dumneaei observă că articolul conține unele generalizări și tonuri dramatice care trebuie nuanțate, pentru a construi politici educaționale și culturale realiste și sustenabile.

Statul poate și trebuie să-și revalorifice rolul de garant al identității culturale

Deși amenințările la adresa culturii și educației sunt reale, nu trebuie căzut în fatalism. Statul poate și trebuie să-și revalorifice rolul de garant al identității culturale și de promotor al excelenței educaționale, fără a se baza exclusiv pe retorica criticii.

09:53

Deputatul AUR Cristina Emanuela Dascălu: ” Chile virează decisiv spre conservatorism: José Antonio Kast câștigă președinția cu un mesaj de ordine, securitate și schimbare radicală”  (P)

08:00, 16 Dec 2025

Cristina Emanuela Dascălu: Deputatul care a făcut din educație o misiune națională (P)

În opinia deputatului, articolul elevului poate fi sintetizat prin câteva idei centrale: liberalizarea excesivă a statului, subfinanțarea cronică a instituțiilor culturale și educaționale, scăderea pretențiilor în școală și declinul spiritului critic, vulnerabilitatea democrației culturale.  Elevul susține că, după decenii în care statul a aplicat strategii abordate doar ca o „afacere”, acesta își pierde treptat capacitatea de a susține cultura și educația, ceea ce, în opinia lui, conduce la „anihilarea totală” a culturii naționale.

Deputatul susține că Statul trebuie să funcționeze cu responsabilitate, nu doar prin reforme radicale, ci prin mecanisme de gestiune riguroasă, evaluare mai întâi la nivel de impact. O politică culturală echilibrată abordează parteneriate public-private, dar transparent reglementate.

Elevul reclamă că statul român nu finanțează școlile corespunzător, iar instituțiile de cultură „sunt chinuite de circumstanțe financiare din ce în ce mai precare.” El citează ca argument faptul că, prin rectificarea bugetară, statul a suplimentat bugetul Autorității Electorale Permanente în defavoarea Ministerului Educației.

Cristina Emanuela Dascălu admite că multe instituții culturale și unități școlare se confruntă cu deficiențe grave

Cristina Emanuela Dascălu admite că multe instituții culturale și unități școlare se confruntă cu deficiențe grave: clădiri degradate, lipsă de personal calificat, dotări insuficiente. Aceste realități nu trebuie negate. Este nevoie de o strategie coerentă și angajare politică reală pentru bugete stabile. Nu trebuie ca finanțarea să fie un joc conjunctural.
De asemenea, alocarea banilor nu este totdeauna eficientă: fondurile trebuie direcționate către proiecte și instituții care demonstrează impact real, nu spre cheltuieli birocratice sau neproductive.
Pentru a evita distorsiunile, deputatul propune măsuri de control privind transparența, audit periodic și implicarea comunităților locale în supravegherea investițiilor culturale.
Tânărul afirmă că programele școlare au „diminuat pretențiile,” iar pregătirea cadrelor didactice devine „îndoielnică.” Mai mult, el sugerează că spiritul democratic este amenințat când cultura și educația rămân subfinanțate.

Deputatul este întru totul de acord că standardele educaționale au fost coborâte și că acest lucru dăunează pe termen lung, nu doar elevilor, ci întregii societăți. Cu toate acestea, consideră că schimbarea nu pornește doar de la ministere, ci și de la comunități, profesori și părinți. Trebuie cultivată cultura performanței, dar și sprijinită formarea continuă a cadrelor didactice, inclusiv prin stimulente profesionale. Spiritul critic nu poate fi impus doar „din vârf”, trebuie crescut prin curriculum, pedagogie activă, dezbateri civice, acces la lectură și artă.
Elevul repetă întrebarea emoțională: „Pentru ce au murit?” legând jertfele de la Revoluție de posibila ștergere a culturii și identității. El prezintă starea actuală ca pe un epilog funest al speranțelor revoluționare.

Este legitim să ne raportăm la memoria eroilor

Deputatul Cristina Emanuela Dascălu consideră că este legitim să ne raportăm la memoria eroilor, însă politicile culturale nu pot rămâne doar în zona retoricii. Democrația culturală nu este un dat, ci o construcție fragilă, care cere protecție, dar și participare activă a cetățenilor.

Pentru a răspunde la provocările identificate în articol și nu doar a le condamna, deputatul propune câteva linii de acțiune, pe care le consideră esențiale:

• Lege-cadru pentru finanțarea culturii și educației, care să stabilească un procent minim din PIB destinat permanent acestor domenii, ajustabil automat la inflație și creștere economică.
• Mecanisme transparente de alocare și monitorizare — proiecte culturale și educaționale trebuie selectate prin concurs, cu criterii clare și răspundere publică.
• Parteneriate între stat, comunități locale și mediul privat, pentru reabilitare de școli, spații culturale, biblioteci, teatre — dar cu reglementări stricte, astfel încât interesele comerciale să nu subordoneze cultura.
• Stimulente profesionale pentru profesori și artiști: salarii competitive, burse de perfecționare, protecție socială, recunoaștere publică — pentru a reda prestigiul profesiei didactice sau artistice.
• Curriculum actualizat și educație civică reală: nu simplificare, ci adaptare la provocările lumii moderne (gândire critică, media literacy, educație digitală, valori naționale). Elevii trebuie să învețe nu doar “ce să gândească”, ci “cum să gândească”.
• Implicarea societății civile și a tinerilor în elaborarea politicilor educaționale și culturale: consultări publice, consilii locale de cultură, bugete participative.
• Reabilitarea infrastructurii culturale și educaționale: fonduri pentru conservarea patrimoniului cultural, pentru reabilitarea sălilor de spectacole, bibliotecilor, muzeelor, spațiilor de învățare moderne etc.

Deputatul Cristina-Emanuela Dascălu salută intenția elevului de a pune în discuție „prețul culturii” și acceptă provocarea criticii la adresa stării sistemului educațional și cultural. Educația și democrația nu sunt condamnate la dispariție, ci ele pot fi reanimate prin voință politică, strategii coerente, responsabilitate și implicarea reală a cetățenilor în sfera culturii naționale.
Domnia sa își asumă responsabilitatea de a dezbate în Parlament aceste teme, de a promova politici concrete și de a nu permite a fi sacrificată cultura în numele retoricii. România merită un proiect cultural viu, durabil și autentic, iar aceasta este promisiunea pe care deputatul o face în fața tinerei generații.