Adio arme? Încă nu. Mai e până la ramura de măslin

Din nou, ultimatumul lui Donald Trump devine elastic. Se va mai prelungi cu câteva zile. Până când cei doi lideri se vor întâlni, față în față. Și se vor confrunta. Și abia mai târziu vom ști dacă acestui război sângeros, care durează de trei ani și jumătate, i se va pune capăt. Și cum anume se va sfârși.

Am răspuns deja, prin afirmațiile de mai sus, negativ primei întrebări pe care și-o pun toți oamenii cu scaun la cap: dacă războiul purtat este între Federația Rusă și Ucraina, de ce, pentru a i se pune capăt prin negocieri și un tratat de pace, tratează nu Volodimir Zelenskyi cu Vladimir Putin, ci Donald Trump? Pentru moment, conform Kremlinului, o asemenea întâlnire nu este oportună. La fel cum războiul s-a purtat prin procură și cum cei mai importanți actori s-au aflat, de fapt, în spatele scenei, la fel și pacea va fi negociată tot prin procură. Astfel încât lui Volodimir Zelenskyi i se va servi, dacă i se va servi, o soluție gata preparată pentru încetarea ostilităților.

Pentru prima dată în ultimul secol, numărul total al cetățenilor lumii care se află de partea Statelor Unite este mai mic decât numărul celor pentru care Washingtonul nu mai reprezintă principala forță politică, economică și militară a lumii. Ceea ce, atenție, nu înseamnă nicidecum că majoritatea cetățenilor de pe glob a basculat în direcția lui Vladimir Putin. Dacă în final va exista un arbitru relevant, acela nu va mai fi Statele Unite, ci și China. Mișcarea decisivă de basculare s-a produs zilele trecute, după ce Donald Trump a decis să sancționeze, prin creșterea impozitelor, India, ca represalii pentru faptul că aceasta importă energie din Federația Rusă. Iar India, la rândul ei, a anunțat că, printr-o simplă mișcare, scoate dolarul din jocul marilor schimburi comerciale.

Cu toate acestea, autoritatea lui Donald Trump este imensă, astfel încât liderul Statelor Unite are capacitatea necesară de a impune o rezolvare a celei mai mari crize europene de după cel de-Al Doilea Război Mondial. În ce mod s-ar putea întâmpla acest lucru?

După ce am dat un răspuns negativ la întrebarea dacă, peste câteva zile, Volodimir Zelenskyi va fi invitat la masa negocierilor, să încercăm să răspundem și la următoarea provocare, încă și mai dură: se va retrage, în urma negocierilor Putin–Trump, urmate, desigur, și de discuții directe cu Zelenskyi, Federația Rusă din teritoriile pe care le-a luat cu japca în ultimii ani? Cu certitudine, și de această dată răspunsul este negativ.

Vladimir Putin nu are nici cea mai mică intenție de a renunța la peninsula Crimeea, ocupată cu mai mulți ani în urmă, lăsând cu gura căscată și dezarmat întregul Occident. Au urmat patru regiuni cu populație preponderent rusă – Donețk, Luhansk, Zaporijjea și Herson – care în prezent sunt aproape în totalitate distruse de bombardamente și pe care Federația Rusă se străduiește să le cucerească în întregime. În prezent, trupele terestre sunt în plin avânt și înregistrează succese relative.

O speranță abandonată – pentru că este total nerealistă – ar fi cucerirea Odessei de către Federația Rusă, pentru a închide accesul Ucrainei la Marea Neagră și, în același timp, pentru a se apropia de gurile Dunării. Nu este deloc întâmplător faptul că Vladimir Putin încearcă să propună un armistițiu aerian – adică încetarea războiului purtat prin intermediul avioanelor de luptă, al dronelor și al rachetelor – în schimbul continuării războiului terestru, în care consideră că are șanse mai mari.

Aici e necesară o scurtă paranteză: finanțată masiv de cele circa 40 de state care i-au declarat solidaritatea, Ucraina a reușit să devină unul dintre cei mai importanți producători din lume de drone militare performante, acoperindu-și din propria industrie necesarul militar și fiind pe cale să devină principalul exportator european. În același timp, este dotată cu baterii de rachete Patriot – nu doar defensive, ci și ofensive –, cu avioane F-16 (pentru care s-au instruit deja mai multe promoții de piloți în România), cu avioane franco-germane Eurofighter, cu rachete cu rază medie și lungă de acțiune, precum și cu un număr mare de mijloace mecanizate. În timp, dar nu chiar acum, ar putea copleși armata terestră a Federației Ruse. Pentru moment însă, și probabil pe tot parcursul acestui an, Rusia dispune de o superioritate clară pe frontul terestru, avantaj de care Vladimir Putin vrea să profite.

Pentru ambii lideri, un armistițiu este extrem de problematic și le poate periclita viitorul politic. Putin a pus întreaga producție industrială pe picior de război și i-a convins pe cetățeni că acest sacrificiu este indispensabil pentru a reface măreția fostei Uniuni Sovietice, care trezește nostalgii profunde. Un eșec i-ar putea submina decisiv susținerea internă. Zelenskyi, la rândul lui, dacă pierde războiul în mod rușinos, nu mai are niciun viitor politic, iar după reinstaurarea regimului constituțional ar pierde șansa de a fi reales. Mai mult, ambii ar putea fi urmăriți, național și internațional, pentru acte de mare corupție.

Tocmai de aceea, modul în care va putea fi identificată o soluție de pace pe o gheață atât de subțire este decisiv, iar rolul lui Donald Trump, dacă va forța lucrurile, ar putea fi determinant.

Cred că, în final, consensul nu va putea fi atins decât prin asumarea, din partea Ucrainei, a unui sacrificiu teritorial – pierderea definitivă a Crimeei și stabilirea unui statut de neutralitate garantată pentru cele patru regiuni menționate mai sus, recunoscut de Federația Rusă și de marile puteri. O asemenea soluție ar pune capăt războiului, dar, fără îndoială, ar umili atât Ucraina, cât și Uniunea Europeană, care până acum nu a acceptat niciun compromis. Dar altă soluție nu există.