Adrian Năstase, despre împrumutul de 3 miliarde de dolari pentru realizarea reactoarelor nucleare 3 și 4 de la Cernavodă: ”Vor fi gata peste 10 ani”

Adrian Năstase, fostul premier al României, și-a exprimat părere despre situația actuală din România. Fostul președinte al Camerei Deputaților susține că România se va împrumuta cu 3 miliarde de dolari pentru construcția reactoarelor nucleare 3 și 4 de la Cernavodă. Din păcate, aceastea vor fi gata peste un deceniu.

„În sfârşit, după aproape 20 de ani, se face un pas înainte în Proiectul Cernavodă. S-au semnat, în prezenţa lui Iohannis scrisorile de intenţie pentru un împrumut de 3 miliarde de dolari pentru realizarea Unităţilor 3 şi 4. Care vor fi gata peste vreo 10 ani.

RomaniaTV

Mihai Trăistariu, dezvăluiri despre relația cu Ioana Ignat. De ce a fost părăsit: Ne plăcea să facem dragoste în fiecare dimineaţă

Observatornews.ro

Un aliment nesănătos consumat de români în cantităţi mari s-a scumpit cel mai mult. Cutia costă acum 13 lei

Aseară, era o mare bucurie la Digi 24, subliniindu-se ca în ultimii 30 de ani nu s-a realizat nimic la Cernavoda şi de ce oare. În intervenţia să, directorul general de la Centrala Nucleară, Cosmin Ghiţă nu a ştiut să răspundă. Poate şi pentru că, pe vremea în care s-au finalizat Unităţile 1 şi 2, era la grădiniţă şi, ulterior, la scoală. Nici la facultatea din SUA, unde a studiat, probabil că nu se povesteau aceste lucruri şi nici, ulterior, la Chevron, unde a lucrat o vreme.

Faptul că se trece sub tăcere contribuţia guvernelor PSD la realizarea primelor două unităţi – care asigură aproximativ 20% din necesarul de energie din România, nu mă miră. Mă miră insă tăcerea celor din Noul PSD care fie nu cunosc, fie nu doresc să explice aceste lucruri. Guvernul actual ( şi cele anterioare) au dovedit că ştiu să împrumute bani. Nu asta e problemă în realizarea unor mari proiecte de infrastructură. De altfel, un credit furnizor pentru unităţile 3 şi 4 fusese discutat şi de mine în 2004 şi reluat de Victor Ponta, în perioada PSD-ului de mijloc.

Prezint, mai jos, o sinteză (datând din 2012!) a „Proiectului Nuclear al Centralei Nuclearoelectrice (CNE) Cernavodă” şi realizările Vechiului PSD în această privinţă. Era un proiect robust, vibrant şi rezilient. Poate că această sinteză va ajunge şi la comunicatorii Noului PSD, prin intermediul departamentelor care, am înţeles, au reînceput să funcţioneze de luni:

Scurt istoric

Proiectul iniţial prevedea construcţia a 10 reactoare nucleare tip CANDU 700, câte 5 pe 2 amplasamente: Cernavoda şi Făgăraş după următorul program de asimilare: primul reactor 100% cu componente canadiene, al doilea 10% componente indigene şi 90% canadiene, s.a.m.d reactorul nr. 10 100% componente fabricate în România. Având în vedere programul ambiţios de asimilare şi transfer tehnologic, proiectul a fost modificat, indigenizarea începând chiar de la Unitatea 1. Această latură pozitivă a proiectului a fost umbrită atât de termenele nerealiste care se impuneau cât şi de imposibilitatea susţinerii economice a construcţiei simultane a 5 reactoare. Acest lucru a condus la oprirea lucrărilor la proiect în 1990 şi reevaluarea în totalitate a abordării atât d.p.d.v. tehnic cât şi economic. Soluţia cea mai bună pentru acel moment era reluarea proiectului, dar în mod etapizat. Guvernele de după 1990 au avut diverse abordări. Şi reactoarele erau în diverse stadii de construcţie : Unitatea 1 cca 50%, Unitatea 2 cca 30%, Unitatea 3 cca 16%, Unitatea 4 cca 12%, Unitatea 5 cca 9%.

Unitatea 1 CNE Cernavodă

În 1991 s-au reluat discuţiile cu partenerul canadian-AECL şi italian-ANSALDO, ajungându-se la un contract de asistenţă tehnică, conducere şi transfer de management prin formarea unui consorţiu denumit AAC (format din AECL, ANSALDO şi RENEL) care a demarat lucrările în 1992 şi le-a finalizat cu punerea în funcţiune a reactorului în 1996 sub guvernul Văcăroiu. De menţionat faptul că AAC era sub conducere canadiană, iar numărul lucrătorilor străini pe şantier a fost de cca 450. Investiţia a fost de aproximativ un miliard de dolari.

Unitatea 2 CNE Cernavodă

În decembrie 2000, imediat după alegeri, guvernul pe care l-am condus a decis reluarea lucrărilor pentru definitivarea reactorului nr.2.

SUBLINIEZ faptul că în perioada 1997-2000, guvernele din care a făcut parte şi Traian Băsescu nu au mai investit nimic în proiectul nuclear, utilizându-se însă o componentă de energie ieftină produsă în Unitatea 1.

În decembrie 2000, am decis formarea unui comitet interministerial compus din 3 membri ai cabinetului care raportau lunar în guvern stadiul lucrărilor iar prima mea vizită de lucru, în 2001, a fost la centrala nucleară de la Cernavodă. Măsurile adoptate au demonstrat că există un adevărat interes naţional pentru acest proiect strategic.

Activităţile au fost axate pe 4 direcţii:

-informarea comunităţii internaţionale despre intenţia ţării noastre de a mai construi un reactor având în vedere necesarul intern de energie (AIEA Viena, CE Brusseles, etc);

-negocierea unui contract care să ţină cont atât de prevederile primului contract de la Unitatea 1, în sensul optimizării lui ( astfel conducerea proiectului a fost în responsabilitatea părţii romane iar numărul de „expatriaţi” a fost de cca 180, reducându-se în acest fel semnificativ costurile proiectului);

-analiza capabilităţii industriei româneşti de a oferi produse şi servicii de calitate nucleară, astfel încât peste 53% din Unitatea 2 a fost realizată în ţară;

-identificarea resurselor financiare necesare de cca 1 mlrd de euro pentru finalizarea proectului.

Astfel importurile au fost realizate prin împrumuturi garantate de stat şi plătite din vânzarea energiei electrice produse de reactor, iar furnitura din ţară finanţată de la bugetul de stat. Acest ultim aspect merită o atenţie specială: perioada 2001-2004 a fost o perioadă cu eforturi umane şi mai ales financiare deosebite (perioadă în care am îndeplinit condiţiile de integrare în NATO şi am închis toate capitolele de negociere cu UE), astfel încât bugetul de stat (care în acea perioadă a fost în medie de numai 50 mlrd euro) nu putea acoperi în totalitate marile proiecte de investiţii demarate, în condiţiile în care există şi o ţintă ambiţioasă de reducere a inflaţiei.

În această situaţie, pentru investiţia de la Unitatea 2 s-a reuşit inclusiv negocierea şi tragerea unui împrumut de la UE-EURATOM de 235,4 mil. Euro care a finanţat componenta internă a proiectului, degrevându-se în acest fel, parţial, bugetul de stat.

Astfel, s-a realizat optimizarea economică totală a proiectului prin următoarele elemente (care nu s-au mai regăsit în gândirea economică a ultimei perioade );

-sustinerea unei investiţii naţionale productive şi profitabile: energia nucleară este cea mai ieftină formă de energie în ţara noastră (în preţul energiei hidro nu mai este inclusă componentă de amortizare a investiţiilor!);

-efortul continuu de a identifica şi finanţa cât mai multe produse şi servicii fabricate în România, reducând importurile la limita prevederilor tehnice şi calitative ale proiectului, astfel încât cca 3500 de persoane au lucrat pe şantier şi alte cca 80.000 în industria pe orizontală din ţară nostra au avut contribuţii la Unitatea 2;

–plata împrumuturilor să se facă din vânzarea de energie electrică, astfel încât după punerea în funcţiune din 2007, bugetul de stat să nu mai fie grevat.

–asigurarea a 18% din consumul energetic naţional la un preţ scăzut (cca 21 euro/Mwe)

Unităţile 3 şi 4

Având în vedere „resuscitarea” industriei româneşti de profil, produsă odată cu investiţia de la Unitatea 2, şi datorită faptului că, pe măsură ce se terminau lucrările, fabricile şi unităţile de constructii-montaj riscau să-şi piardă autorizaţiile de lucru în domeniul nuclear cât şi capabilităţile tehnice, precum şi datorită unui potenţial real de export de energie, s-a decis în 2003 formarea unui comitet interministerial de analiză a reluării lucrărilor şi la unităţile 3 şi eventual 4 într-o formă modernă de finanţare de tip BOOT (build-own-operate-transfer) datorită unor condiţionări impuse la acea vreme de către organismele financiare internaţionale privitoare la garanţiile suverane. Ca urmare, s-a demarat un studiu de fezabilitate efectuat de către un consorţiu, format din SNN România, AECL Canada, ANSALDO Italia şi KHNP Coreea de Sud, care a concluzionat fezabilitatea proiectului prin care se puteau realiza cele 2 unităţi în perioade de timp cu un defazaj de cca 2 ani. Se menţiona faptul că aportul părţii române în acest PPP era de numai 20% (16% lucrările deja efectuate iar restul reprezentând apă grea şi combustibilul nuclear),astfel încât efortul bugetar era minim, restul fiind capital privat, echipamentele şi serviciile urmând a se contracta de la diverşi furnizori prin licitaţie.

Studiul a fost expertizat internaţional de către firmă Deloitte and Touche, care l-a avizat favorabil, fiind propus spre prezentare publică pentru posibilii investitori. Astfel studiul a fost prezentat cu ocazia diverselor vizite oficiale, la întâlniri cu oameni de afaceri, la Washington, la Londra, la Roma şi bineînţeles la Bucureşti. Ca urmare a acestor eforturi, în noiembrie 2004 au ofertat 18 firme (străine şi româneşti) pentru aport de capital în formarea Companiei de investiţii care urma să gestioneze proiectul. Din păcate, după 2004, în anii regimului Băsescu, nu s-a mai depus niciun efort în acest domeniu şi, văzând neimplicarea guvernului în proiect (implicarea a fost numai la nivel declarativ, mediatic), majoritatea companiilor străine s-au retras (ultimele, la începutul acestui an), astel încât partea romană a devenit majoritara în compania de proiect (cu peste 80%) iar guvernul cauta din nou investitori, ultimul termen anunţat fiind 15 sept. 2012. Este inexplicabil cum un guvern care în perioada 2008-2012 a gestionat un buget anual mai mult decât dublul bugetului din perioada 2000-2004 să nu reuşească o schemă financiară pentru realizarea măcar a unei unităţi la CNE Cernavodă.

În loc de concluzii

a)Definitivarea Unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavoda în tandem sau pe rând se impune de urgenţă pe fondul crizei energetice care există şi se prefigurează a creşte, la nivel mondial, în următorii ani, în contextul în care: – fiecare reactor reduce importurile anuale de materii prime energetice cu cca 150 mil. Euro -o mare parte din termocentrale au durata de viaţă expirată; -tehnologia nucleară este recunoscută ca formă de energie cu „0” emisii de carbon, iar România din anul viitor va avea probleme relative la nerespectarea unor condiţii de mediu asumate; -minimizarea pierderii unor capacităţi tehnice de producţie de înaltă tehnologie din industria românească; -evitarea desfiinţării specializărilor de profil din universităţile româneşti (studenţii nu se înscriu din lipsa perspectivei locurilor de muncă după definitivarea studiilor, iar noi cadre didactice nu se formează din lipsă studenţilor şi neasigurarea finanţării la specializări precum inginerie-fizica şi energetică nucleară).

b)Evaluările făcute de către organismele internaţionale asupra securităţii nucleare la CNE Cernavodă (U1 siU2) au fost constant pozitive, ca şi ultima evaluare a îndeplinirii condiţiilor impuse de către CE în cunoscutele „teste de stres”;

c) Scoaterea Societăţii Nuclearelectrica de pe listele de vânzare de acţiuni precum şi de pe cele privitoare la mangementul privat, deoarece ultimele analize efectuate la nivel mondial după accidentul de la Fukushima-Daiichi susţin o implicare mai mare a guvernelor atât în privinţa securităţii cât şi a siguranţei nucleare;

d)Este interesant un comentariu din aceste zile făcut de către o televiziune locală din Constantă: „La întrebarea când se vor construi reactoarele 3 şi 4? se poate răspunde într-un singur fel:când PSD va reveni la guvernare”.

Nici lucrul ăsta nu mai e atât de clar…”, a transmis politicianul Adrian Năstase.