Adrian Severin, fost ministru MAE, despre raportul experților Comisiei Juridice a Congresului American: „Lung prilej de vorbe și de ipoteze dâmbovițene”

Așa este! Raportul cu pricina nu este despre România, ci despre derapajul democratic în Europa (la care au pus umărul și administrațiile neo-marxiste americane). România este doar „arma fumegândă” care dovedește fără putere de tăgadă crima; studiul de caz care ilustrează fenomenul.

Da, așa este! Raportul nu este legislație. Și nici nu s-a organizat vreun referendum pentru ca el să fie însușit de întreg poporul SUA. El este doar un document informativ care prin oficializare sub egida Congresului american (mai exact a Camerei Reprezentanților), a intrat în spațiul public și în conștiința publică americană, punând asupra României o ștampilă ce cu greu va putea fi ștearsă. Oricum, nu va putea fi înlăturată de cei care au obținut puterea prin efectul anulării alegerilor prezidențiale și în condițiile create de aceasta.

Da, așa este! Raportul nu sancționează România, dar atârnă de coada reprezentanților ei călători prin lume, o tinichea a ilegitimității (sau, cel puțin, a dubiului asupra legitimității lor) făcută să îi alerteze și îndepărteze pe toți cei de care vor dori să se apropie.

Da, așa este! Raportul nu a fost întocmit de legislatorii americani, ci de un grup de experți ai Congresului SUA, care, însă, fiind bipartizan este practic nepartizan, adică beneficiază de prezumția neutralității. Autorii nu sunt mult detestații (pe drept sau pe nedrept) politicieni, ci niște tehnicieni obiectivi, fără partipriuri politice.

Avem de a face, deci, cu o „expertiză” americană, care – da! – nu are ca scop nici să acuze nici să salveze România. Nu este nici rechizitoriu nici sentință; nici act de protecție nici operațiune de salvare; nici rugăciune de ajutor nici trăsnet eliberator. Nu mai poate America de grija României! (sic!) Doar o expertiză.

Expertiza este un mijloc de probă. Avem, deci, o altă probă care confirmă ceea ce știam și astfel consolidează poziția acelor români care au denunțat lovitura de stat. Atât și nimic mai mult! Atât și este foarte mult!

Vom folosi această probă atunci când va începe în România – căci va veni și ziua aceea – procesul „marii trădări naționale a loviturii de stat din decembrie 2024 / mai 2025”.

Cât privește SUA, care are interesele și grijile ei, apărându-și avuția și ambițiile și neamul, din punctul de vedere al procedurilor ei parlamentare, despre care românii vorbesc fără să le cunoască, raportul acesta nu se supune vreunui vot, ci se ia în considerare la fundamentarea legislației și a politicilor administrației americane.

Cuvântul „preliminar” pentru a caracteriza numitul raport este inadecvat și înșelător. El sugerează că va exista și un raport definitiv care ar putea fi diferit. Nu este așa.

Acesta este un raport al experților. Punct! Nu va mai fi un altul. Dar cu el nu se încheie procedura. Doar în acest sens este „preliminar”.

Pornind de la el este posibil (chiar probabil) să aibă loc dezbateri parlamentare la finele cărora să se ia hotărâri politice, transpuse în legislație sau nu.

Cel mai probabil, acele dezbateri nu vor avea în centru România, iar concluziile vor depinde de interesele politice și puterea de vot.

Dar tocmai pentru că nu România va fi vedeta procedurii și nu în legătură cu ea vor trebui trase concluzii avem o problemă. Nu pentru că o atare cercetare nu ar fi importantă în sine, ci pentru că România nu prezintă interes suficient sau nu este prioritară în politica americană actuală, considerațiile raportului experților legate de ea vor rămâne nemodificate.

Se va spune eventual că UE este nevinovată și doar oligarhii neo-bolșevici români trebuie blamați și puși în carantină, pentru ca faptele lor să nu îi contamineze și pe alții.

Cum vor arăta concluziile (legislative și / sau politice) vom vedea. Oricum, cert este că nu ele vor salva România.

Puterea de a ne salva este doar în noi și soarta noastră depinde de modul în care vom ști și vom vrea să o folosim.

Și, parafrazându-l pe Coșbuc:

„Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt

Să vrem noi sânge-n loc de vot!

Când nu vom mai putea răbda,

Când lanțul ne va răscula,

Hristoși să fiți, nu veți scăpa

Nici în mormânt!”