Agonia struțo-cămilei PSD-PNL

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Din ce în ce mai mulți analiști cântă prohodul struțo-cămilei. Conform acestora, este inevitabil ca alianța PSD-PNL să se rupă cât se poate de curând. Să cercetăm puțin acest scenariu. Să vedem în ce condiții s-ar putea întâmpla. Și care ar fi consecințele.
Vrednicul ostaș care se imaginează pe toate șosele patriei în fruntea României, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, lasă impresia că este absolut decis să candideze pentru funcția prezidențială, deși încă nu a fost desemnat de vreun congres PNL. Iar un grup de fruntași liberali îl contestă din ce în ce mai ostentativ. El este dependent într-o măsură decisivă de președintele Klaus Iohannis, care, în eventualitatea în care nu se ejectează într-o importantă funcție euroatlantică, este vulnerabil penal și poate răspunde pentru o serie de fapte pe care le-a săvârșit și pe care nu le mai enumăr acum. Calculele i-au arătat generalului că, pentru a câștiga alegerile, este mai avantajos ca acestea să aibă loc la termen. Iar nu în luna septembrie, cum s-a stabilit de către struțo-cămila PSD-PNL. Dar de ce așa? Pentru că, între timp în ritm accelerat, imaginea premierului Marcel Ciolacu se erodează. Și astfel îi cresc șansele generalului.

Marcel Ciolacu dă din colț în colț. Lasă impresia că se izmenește. Dar nu se poate altfel. Nu-și poate anunța decizia fermă că va candida la prezidențiale. Pentru că știe că în septembrie nu va reuși. Cu atât mai mult cu cât PNL nu se va putea cupla cu PSD și nu exista o simultaneitate între parlamentare și prezidențiale. Dar nici nu are ce să facă. Nu poate forța mâna liberalilor, emițând peste capul acestora o hotărâre de guvern indispensabilă pentru calendarul alegerilor. Pentru că, atenție, nu va avea avizul Ministerului Justiției, în condițiile în care Alina Gorghiu execută numai ce i se ordonă de la Cotroceni. La rândul său, Ciucă nu-i poate garanta în compensație lui Ciolacu poziția de premier în următorii patru ani, pentru că nu există totuși nicio certitudine că va ajunge președinte.

Dacă struțo-cămila se rupe, așa cum estimează din ce în ce mai mulți analiști, e de presupus că la guvernare va rămâne până la sfârșitul anului PSD în minoritate, iar Executivul va fi din ce în ce mai fragil. O altă variantă ar fi crearea unui guvern de uniune națională. Un guvern de avarie. Și tot un guvern de avarie ar putea fi și un guvern de tehnocrați.

Problema problemelor este că aliații noștri euroatlantici au nevoie în România de un guvern stabil. Nu de un executiv aflat în bătaia vântului. Și, în disperare de cauză, ei ar putea să insiste asupra soluției Mircea Geoană. Aceasta însă ar presupune acordul lui Klaus Iohannis. Klaus Iohannis își va vinde scump acceptul și numai în condițiile în care i se garantează impunitatea.