Al treilea Paraclis al Maicii Domnului. Iată ce conține acesta!

Al treilea Paraclis al Maicii Domnului, cunoscut de credincioși și sub denumirea de Paraclisul Mare, este o rugăciune profundă de mijlocire, citită în special la vreme de mâhnire, necazuri sau în cazurile de boală. Aceasta este o slujbă vindecătoare care alunecă întunericul sufletesc și ajuce nădejde, adresându-se Maicii Domnului ca scăpare și mijlocitoare către Fiul ei.

Al treilea Paraclis poate fi citit oricând, fiind o rugăciune de cerere, mijlocire sau mulțumire, dar este rânduit în special pentru momentele de întristare, boală sau necaz. Ca parte a seriilor de paraclise, aceasta se citește cu precădere în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, mai exact între 1 și 15 august.

Ce conține al treilea Paraclis al Maicii Domnului

Spre deosebire de celelalte două Paraclise, acesta este mai puțin cunoscut, însă are un conținut amplu și profund, structurat în două cântări și rugăciuni finale. Paraclisul Mare pune accent pe pocăință, iertarea păcatelor și cererea ajutorului Maicii Domnului în fața suferinței. De-a lungul timpului, credincioșii l-au rostit în momente de cumpănă, considerându-l o rugăiune a inimii.

12:05, 19 Feb 2026

FOTO Acatistul Maicii Domnului din Tinos – Rugăciunea făcătoare de minuni, ce trebuie rostită pentru ajutor!

14:42, 13 Feb 2026

FOTO Catisma 20. Iată ce conține ultima parte a Psaltirii!

Cântarea 1

Irmos: Ca pe o mai înaltă decât Heruvimii, și decât Serafimii, te lăudăm Prea curată, căci în brațele tale ai purtat cu trup pe Stăpânul, de Carele se cutremură toate.

Când îmi aduc aminte de greșalele mele, dintru adâncul sufletului suspin Fecioară, și îmi bat pieptul strigând: greșit-am, și cad la tine Stăpână, căutând să mă pocăiesc. Dar iarăși nesimțitor fiind, mă îmboldesc de obișnuirea cea rea, vai mie! Izbăvește-mă de aceasta degrab, și spre mântuire mă povățuiește. Fiindu-mi cugetul întinat de patimi, și rănit de păcate, și cumplit tulburându-se, ceea ce ești plină de Dar, care ai născut Nestricăciunea cea înființată, și izvorâtoare de viață, curățește-mă, și mă izbăvește de păcate. În noroiul păcatelor am căzut, și nu este întru mine chipul ființei, că m-am înecat în viforul păcatelor mele cumplit, ci tu ceea ce ai născut Cuvântul, pe Cel singur Iubitor de oameni, caută spre mine Fecioară, și mă izbăvește de tot păcatul, și de patimi pierzătoare de suflet, și de toată răutatea vrăjmașului celui cumplit, ca să cânt veselindu-mă: roagă-te Ziditorului și Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce năzuiesc cu credință la acoperământul tău.

Cântarea 3

Irmos: Zămislit-ai cu adevărat pe Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău, și L-ai născut mai presus de fire, pe Carele îmbunează-L cu rugăciunile tale, ca să ne izbăvească pe toți robii tăi din primejdii, Preacurată.

Ca să răpești pe om Dumnezeule de la ucigașul de om, Te-ai arătat pe pământ purtând trup cu adevărat, Mântuitorule, păzind curată pe ceea ce Te-au născut: pentru aceea Te lăudăm întru toți vecii. Cu ce ochi voi vedea fața ta cea frumoasă eu, cel ce cu patimile mi-am spurcat ochii trupului, și iarăși cum voi săruta icoana ta cea de Dumnezeu închipuită? Având buze spurcate eu cel nestâmpărat: și cum îmi voi întinde mâinile eu spurcatul, care le-am netrebnicit, către Dumnezeiescul tău Dar? Stăpână mântuiește-mă. Avându-te toți pe tine ca un liman, și zid și cetate, și acoperământ, și intare ne-rușinată către Împărăție, rugămu-ne Preacurată, să nu ne scăpăm de nădejdea noastră, prin rugăciunile tale cele de Maică, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Cântarea 4

Irmos: Cu laude și cu mărire să cinstim noroadelor pe Preacurata Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce nears au primit în pântece Focul Dumnezeirii.

Având îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău, roagă-te Stăpână, să ajute norodului tău și turmei tale, iară semețiile celor fărădelege să le sfărâme. Cu multe greșale fiind întunecat la cuget eu nestâmpăratul, chem către mine a ta grabnică sprijineală, Născătoare de Dumnezeu, luminează-mi ochii sufletului, lucește-mi lumina cea strălucită a pocăinței, și mă îmbracă cu armele Luminii Preacurată. Pe tine toți credincioșii te știm liman de mântuire, și zid nemișcat, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, ci tu prin rugăciunile tale izbăvește din nevoi sufletele noastre.

Cântările 5, 6 și 7 din Paraclisul Maicii Domnului

Compus de Împăratul Teodor al II-lea Laskaris, Paraclisul Mare este mai lung decât celelalte două, de aici venind și denumirea sa. Textul este împărțit în 9 cântări, urmate de Svatlina.

Cântarea 5

Irmos: Mai aleasă decât toată zidirea cea văzută și cea nevăzută te-ai arătat prea curată pururea Fecioară, că ai născut pe Ziditorul, precum bine au voit a Se întrupa în pântecele tău: pe Carele roagă-L cu îndrăzneală, să se mântuiasă sufletele noastre. Roagă pe Fiul tău și Domnul Fecioară Preacurată, ca să dăruiască pașnică izbăvire celor robiți de împotrivnică întâmplare, carii nădăjduiesc spre tine. Avându-te pe tine întărire și folositoare noi, cei ce te mărturisim Născătoare de Dumnezeu Curată, ne mântuim de întritele valuri ale vieții, Fecioară cu totul fără prihană. Fii întărire, scăpare și acoperământ, celor ce cu credință aleargă la tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și te vestim pe tine Maica lui Dumnezeu.

Cântarea 6

Irmos: Născut-ai Fecioară fără de ispită de bărbat, și vecuiești Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului și Dumnezeului tău.

De ispite și de viforul cugetelor, și de toată mânia, și de tot păcatul, de foamete, și de pierzare și de munca cea veșnică izbăvește-ne pe noi, Preacurată Fecioară. Sufletul meu cel cumplit întunecat cu călcările cele viclene, cu razele cele curate ale luminii tale îndreptează-l către Lumină, ca una ce ești ușa Luminii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, cu cântări să te măresc pe tine. Nu înceta Fecioară rugând pentru noi pe Fiul tău, pe Dumnezeu cel iubitor de oameni, că pe tine te-am câștigat nădejde, și cu apărarea ta ne izbăvim din nevoi, și din patimi, de greșale și de dureri, cei ce cu credință te mărim.

Cântarea 7

Irmos: Sfânta Sfintelor te înțelegem pe tine, ca pe una ce singură ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, Fecioară neîntinată, Maică nenuntită: căci prin Dumnezeiască nașterea ta nestricăciune ai izvorât tuturor credincioșilor. Pornirile cele arzătoare de foc ale patimilor celor cu totul pierzătoare, cu stropirea Dumnezeieștii ploii tale celei de ajuns, stinge-le Fecioară, ca și eu precum cei trei tineri, să mulțumesc lui Dumnezeu Celui dintru tine, mărind și binecuvântând Darul tău Stăpână. Născut-ai Fecioară Preacurată pe Domnul tuturor, pe Carele roagă-L să izbăvească pe oameni de robia cea înțelegătoare, prea lăudată. Propovăduind întruparea Stăpânu-lui, care au strălucit din pântecele tău Născătoare de Dumnezeu, bucu-rându-se slăviții mucenici, au băut băutura cea mântuitoare a muceniciei.

Cântările 8 și 9 din al treilea Paraclis

Cântarea 8

Irmos: Ca o lână primind ploaia cea cerească în pântecele tău Preacurată, ai născut nouă pe Cel ce dă nemurire tuturor oamenilor, carii se închină Lui, și te măresc pe tine Născătoare de Dumnezeu pururea lăudată.

Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel prea bun, și prea fericit, tămăduiește întristările sufletului meu.  Întărește puterea sufletului meu cea slăbănogită de lenevirea cea de-a pururea, și de păcate: ca cu credință și cu osârdie totdeauna să te cânt Preacurată. Tămăduiește patimile sufletului meu prea Curată, ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, și potolește tulburarea, celui ce neîncetat tulbură inima mea, prea Curată Fecioară.

Cântarea 9

Irmos: Bucură-te scaunul cel adevărat al lui Dumnezeu, și jilțul Împăratului; bucură-te sicriul Vieții, bucură-te izvor nedeșertat al sfințeniei, vas de Mir al Duhului, desfătarea Raiului; bucură-te îndulcirea cea tainică a sufletelor, bucură-te bucuria cuvioșilor, bucură-te veselia tuturor, celor ce aleargă către tine Mireasă a lui Dumnezeu. Pe mine cel ce zac întru întunericul necunoștinței, cu lumina îndurărilor tale luminează-mă singură, ceea ce ai născut pe Dătătorul de lumină, pe Izbăvitorul și Domnul, Cel ce încununează pe Sfinți.

Doamne Tu cela ce ai împodobit pe Sfinții Tăi cu Darurile tuturor bunătăților, și cu haina cea luminoasă a curăției duhului i-ai luminat, luminează-ne ca un Milostiv și pe noi întru bunătățiprin rugăciunile lor, și ale Născătoarei de Dumnezeu, ca să Te mărim cu pravoslavie întru curăție, și întru bună cuviință. Ceea ce ești Preacurată, care ai născut pe Domnul, Cel ce odihnește întru Sfinți, tu mă curățește de patimi pe mine, cel ce ticăloșește m-am spurcat, și mă povățuiește, să umblu pe calea curăției, că tu ești părtinitoare nerușinată robilor tăi.

Prin urmare, al treilea Paraclis, cunoscut ca fiind cel mai mare, poate fi rostit în perioadele de mare mâhnire, boli grele, necazuri sau tulburări sufletești.