Alergiile la animalele de companie. Cum îți dai seama că al tău copil este alergic

Animalele de companie sunt adesea tratate ca adevărați membri al familiei. Cu toate acestea, când copilul sau un adult din familie dezvoltă o alergie, unde tragem linia? Este o decizie dificilă care, de cele mai multe ori, lasă copiii fără animalul de companie iubit. Putem trata alergia la animale a copiilor și să păstrăm și animalul de companie?

Numeroase studii au arătat că expunerea timpurie la animalele de companie poate ajuta de fapt la prevenirea simptomelor alergiei și astmului. Cu toate acestea, atunci când alergiile se dezvoltă, familiile trebuie să reducă expunerea la alergenii animalelor de companie – mai ales când aceste alergii au o componentă genetică. Cu un animal de companie acest lucru poate fi mai dificil.

Ce cauzează reacțiile alergice ale copiilor la animale

Protejarea copiilor de alergenii proveniți de la animalele de companie nu este întotdeauna la fel de ușoară ca eliminarea unui animal de companie din medicul unde stă copilul. Pentru că nu este vorba de blană sau pene, ci de alergenii care se lipsesc de acestea și care pot proveni din multe surse. De aceea, chiar și câinii și pisicile fără păr sau cu păr scurt pot provoca alergii. Blana animalului de companie poate capta saliva, proteine din fecale sau alți alergeni, cum ar fi praful, mucegaiul sau polenul.

Alergenii animalelor de companie pot rămâne în casă pentru o lungă perioadă, însă expunerea se poate întâmpla și în afara casei. Alergenii pentru animalele de companie sunt deosebit de puternici, spune dr. Sandra Hong, directorul Centrului de alergie alimentară din cadrul Clinicii Cleveland, Ohio. Medicul mai spune că simpla trecere pe lângă cineva care transportă acești alergeni pe haine poate provoca o reacție la unii oameni. „Chiar dacă alegeți să scăpați de animalul de companie, poate dura luni de zile pentru a curăța o casă de alergenii animalelor de companie, chiar și cu o curățare intensă”, atrage atenția dr. Hong.

Dacă ar fi să vorbim despre care animale sunt mai alergenice decât altele, pe primul loc ar fi pisica. „Proteina din saliva și fecalele pisicilor nu se descompun decât după 4 sau 6 luni”, a explicat medicul. Rozătoarele – hamsterii, iepurașii – sunt pe locul doi după pisici. Abia pe locul trei vin câinii.

Cum se manifestă un copil care are alergie la animale

La copii, semnele comune ale alergiilor la animalele de companie includ:

• secreții nazale;
• mâncărime și/sau hipersecreții oculare;
• strănut;
• tuse sau respirație șuierătoare;
• mâncărimi ale pielii;
• urticarie (pete roșii pe piele) sau erupții cutanate alergice.

La unii copii, alergia la animalele de companie poate provoca simptome de astm, cum ar fi probleme de respirație, dureri în piept, senzație de apăsare în piept, respirație șuierătoare și tuse cronică, uscată.

Alergiile la animalele de companie se pot dezvolta în timpul copilăriei, dar de obicei nu provoacă simptome înainte ca un bebeluș să împlinească 1 sau chiar 2 ani. Același lucru este valabil și pentru alergiile sezoniere la diferite tipuri de polen. Bebelușii pot avea alergii la alimente sau pot avea eczeme (o afecțiune a pielii legată de alergii) în primul an.

Cum facem diferența dintre alergie la animale și alte alergii

Dacă copilul are simptome severe și credeți că ar putea fi o alergie la animalul de companie, poate fi necesar să faceți o muncă de detectiv pentru a afla cauza reală.

Primul pas, încercați să răspundeți la următoarele întrebări:

• simptomele alergice ale copilului apar pe tot parcursul anului sau numai în anumite perioade ale anului?
• copilul strănută frecvent și îi curge nasul când se află în interior sau în aer liber?

În cazul în care copilul are simptome în interior și pe tot parcursul anului, acestea sunt semne că poate avea o alergie la animalele de companie sau la acarieni și mucegai.

Al doilea pas important este să observați cu atenție dacă simptomele copilului se înrăutățesc după ce petrece timp cu animalul de companie. Și dacă aceste simptome dispar după ce a petrecut câteva nopți la bunica, spre exemplu.

Oricine poate dezvolta o alergie la animalele de companie. Cu toate acestea, copiii și bebelușii sunt mai expuși riscului de a dezvolta o alergie la animalele de companie dacă:

• aveți un istoric familial puternic de alergii sau astm. Genetica joacă un rol important. Dacă unul dintre părinți suferă de alergii, atunci copilul are una din trei posibilități de a le dezvolta și el. Ambii părinți? 70%!
• aveți alte alergii sau boli legate de alergii, cum ar fi astmul sau eczema.

Ce teste va face medicul alergolog

Testarea cutanată este, de regulă, primul test pe care îl va face orice alergolog. Medicul va înțepa suprafața pielii copilului introducând o cantitate mică de alergeni lichizi (păr, acarieni, polen, saliva animalelor de companie). După 15-20 de minute, dacă anumite zone sunt umflate, acest lucru indică faptul că copilul are o reacție alergică.

Un test de sânge este o altă analiză pe care o poate propune medicul alergolog pentru a măsura nivelurile de anticorpi ale organismului pentru alergeni specifici, cum ar fi părul animalelor de companie sau saliva acestora. Nu este la fel de precis ca testarea cutanată, dar este utilizat la copiii cu anumite probleme ale pielii sau care iau medicamente pentru alergii în mod regulat.

Cum tratăm alergiile la animale când apar la copii

Medicii vor recomanda, mai ales în cazul copiilor mici, să se evite interacțiunea cu animalul de companie sau să se îndepărteze animalul de companie din casă cu totul. Acest lucru este recomandat mai ales când simptomele alergiei copilului sunt foarte acute sau dacă are astm. Chiar dacă înlăturați animalul, așa cum am mai spus, simptomele alergiei la copil vor dispărea abia peste 6 luni, după o riguroasă curățare a covoarelor, canapelelor, perdelelor și a lenjeriilor de pat.

Dacă decideți să păstrați animalul de companie sau dacă simptomele alergiei copilului continuă chiar și după ce membrul familiei dvs. blănos a părăsit casa, medicul vă poate recomanda medicamente pentru alergii la animalele de companie. Acestea pot fi:

• clătirea foselor nazale cu apă salină. Acest lucru poate fi suficient dacă copilul are doar o reacție ușoară la câine sau pisică.
• antihistaminice și alte medicamente alergice. Pediatrul sau alergologul pot recomanda aceste medicamente dacă copilul are simptome mai severe.
• imunoterapia. Injecțiile împotriva alergiilor îmbunătățesc modul în care alte celule și substanțe ale sistemului imunitar funcționează ca răspuns la alergeni. Imunoterapia  ajută organismul să lupte împotriva alergenilor și să reducă simptomele adverse. Aceste injecții sunt cele mai bune pentru copiii mai mari, mai ales dacă au încercat alte medicamente pentru alergii. Ele conțin o cantitate mică de alergen purificat și sunt administrate pe parcursul a trei ani pentru a construi treptat imunitatea copilului.