Algoritmul mecanic, algoritmul cinic și algoritmul inteligent

Tema pe care o abordez astăzi se circumscrie algoritmului puterii. E greu de presupus că în România, cel puțin o vreme, mai este posibilă existența unui guvern monocolor. Majoritățile nu pot fi constituite decât prin alianțe. Iar alianțele presupun funcționarea unui algoritm în baza căruia se repartizează pozițiile din guvern, în întreaga administrație publică centrală, în alte instituții cheie și, desigur, în Parlament. Cum funcționează în România acest algoritm?

El poate fi absolut mecanic, prin aplicarea unui fel de loterie a funcțiilor în raport cu numărul de parlamentari. Poate fi un algoritm cinic, alcătuit prin scoaterea la tarabă a tuturor funcțiilor importante în stat, dar poate fi și un algoritm inteligent, funcțional, conceput sau nu în interes național, dar cu certitudine în scopul de a construi un guvern puternic și credibil. După ce fel de algoritm funcționăm?

Sub acest aspect, deciziile cheie le iau președintele României, premierul, șefii partidelor care alcătuiesc coaliția, precum și reprezentanții celor două camere ale Parlamentului, camere care îi validează sau nu pe cei mai mulți dintre demnitari. În principiu, toți acești agenți ai puterii ar trebui să fie interesați de crearea unui echilibru, a unei stabilități și de o construcție a puterii credibilă în ochii populației și, deci, susținută de cetățeni. În măsura în care toate deciziile se iau și sub semnul interesului național și al conservării suveranității statului este cu atât mai bine. Iată însă că ceea ce, în teorie, ar putea funcționa, în practică nu funcționează.

În România, modul în care se guvernează de sus până jos constituie un eșec. Un algoritm inteligent presupune ca în fiecare poziție de conducere să fie instalate persoane potrivite. Cel puțin sub aspectul pregătirii. Nu poți să numești fără a risca enorm un zugrav ministru al Educației. Este adevărat că și un academician ar putea să facă prostii, dar cu siguranță mult mai puțin numeroase și mult mai puțin periculoase decât ar face un personaj total nepregătit pentru o asemenea poziție și care nu cunoaște mai nimic din modul în care, într-un stat avansat, funcționează educația. În aceiași termeni se pune problema și în cazul altor ministere de linie, cum sunt Externele, Armata, Energia, Mediu etc. Și, în aceste condiții, cum se explică faptul că avem atât de mulți demnitari în ministerele cheie, proveniți de la USR, partidul cel mai slab al coaliției după UDMR în ceea ce privește susținerea prin vot și, mai ales, cum se explică faptul că o bună parte dintre aceștia fie au probleme grave în ceea ce privește pregătirea lor, fie chiar și-au falsificat CV-ul, fie se dovedesc total incapabili să gestioneze problemele pe care le au de gestionat? O explicație poate fi dată dacă ne gândim la influența pe care o deține în angrenajul statului președintele numit, Nicușor Dan, provenit din același partid, el însuși cu mari probleme legate de competență pentru funcția pe care o deține. Sub influența sa, un alt personaj cheie, premierul României, Ilie Bolojan, a cedat și a înghițit, cu momeală și cu cârlig cu tot, ofertele venite de la Cotroceni. Fără a se gândi că guvernul pe care îl conduce nu poate funcționa corespunzător cu incompetenți. Acesta, el însuși, dovedește că este un incompetent. Șefii partidelor din coaliție s-au complăcut în a-și susține persoanele apropiate pentru candidaturi în funcțiile cheie, fără să-și pună problema competenței acestora și fără să realizeze faptul că partidele însele se compromit susținând fel de fel de zdrențe la conducerea statului. În fine, iată că nici Parlamentul, care până la urmă ar trebui să aibă decizia finală, nu-și îndeplinește funcția, cel puțin din perspectiva celor care au format majoritatea. Au votat și votează deputații și senatorii cu ambele mâini ciurda de incapabili din conducerea statului.

Dar mecanismul logic nu se poate opri aici. România a căzut din ce în ce mai mult nu numai în dizgrația marilor puteri din Uniunea Europeană și de la Washington, ci și în disprețul reprezentanților acestora. Explicația este simplă. La fel ca și în cazul serviciilor de informații, și cancelariile statelor respective sunt mai degrabă interesate ca la pârghiile de comandă ale statului român să existe cât mai mulți incompetenți și, dacă se poate, cât mai multe persoane șantajabile, pentru că doar în acest fel sunt satisfăcute interese străine, total opuse interesului național.

Și iată cum am ajuns unde s-a ajuns. Și iată cum se explică faptul că, dacă într-un trecut nu prea îndepărtat, deplângeam faptul că o serie de demnitari ai statului aveau doctorate falsificate, acum ne confruntăm cu licențe falsificate, iar mâine, cine știe, vom constata că reprezentanții noștri în guvern nu au nici măcar studii liceale!

Algoritmul mecanic al puterii s-a transformat în algoritm cinic, iar algoritmul cinic a devenit antinațional.