Anca Apetroaie împărtășește care sunt provocările carierei sale și modul în care acestea influențează educația copiilor și relația cu părinții. Pentru ea, muzica nu este doar o profesie, ci o misiune de formare a valorilor, responsabilității și empatiei.
În activitatea sa zilnică, se confruntă cu așteptările exagerate ale părinților și cu influența tehnologiei asupra atenției copiilor. În ciuda obstacolelor, Anca rămâne dedicată să transmită bucuria muzicii și să modeleze caractere prin lecții care îmbină arta și disciplina. Pasiunea și perseverența ei fac ca fiecare provocare să devină o lecție valoroasă.
Anca Apetroaie împărtășește care sunt provocările carierei în relația cu copii și părinți
Anca Apetroaie împărtășește care sunt provocările carierei sale și impactul acestora asupra modului în care copiii învață muzica și se dezvoltă personal:
„Încurajez foarte mult părinții. E foarte important când un copil poate să studieze un instrument. Îl disciplinează și îl responsabilizează poate mult mai mult decât altceva. Nu neapărat să facă performanță, dar măcar pentru educația sa.”
Ea subliniază că presiunea excesivă asupra copiilor poate fi dăunătoare:
„Sunt copii buni, dar din păcate, părinții, prin excesul de a vrea să fie cei mai buni, îi cam alterează. E și sistemul de așa natură. Au prea multe așteptări părinții. Ce nu înțeleg ei este că atunci când pornești să faci ceva, o performanță, nu trebuie să pleci cu foarte multe așteptări. Trebuie să o faci de drag, de bucurie.”
Anca explică că nu urmărește premii, ci dezvoltarea autentică a copiilor:
„Eu nu sunt un profesor care să vâneze premii. Nu îmi place acest lucru și încerc să trimit acest gând și pentru copii și pentru părinți. Nu mi iese de multe ori, recunosc. În prima fază ei par să meargă în direcția asta, ca mine, dar ulterior se întâmplă diferite lucruri care alterează percepția. Lăsând asta la o parte, noi știm foarte bine că muzica este o terapie, un balsam, cea mai bună modalitate de educație, pe lângă școală, este o activitate extrașcolară care modelează atât de frumos interiorul, cât și exteriorul.”
Prin aceste provocări, Anca menține un echilibru delicat între formarea copiilor și implicarea părinților, demonstrând că munca sa este mai mult decât predare.
Era tehnologiei și a lipsei de disciplină
„Rămân o luptătoare! Vreau să transmit copiilor empatia, ajutorul unul față de celălalt, bucuria de a comunica cu cei din jur. Nu am crezut că voi ajunge să fiu uneori un fel de ‘bau-bau’, care le interzice copiilor telefoanele. Când mai mergem în competiții, văd că nu mai stau copiii cum stătea odinioară, atenți. Să vadă cum cântă unul, cum cântă celălalt. Ei stau doar cu ochii în telefoane iar pe mine asta mă întristează fantastic. Din păcate, nici foarte mulți părinți nu reacționează la asta. Alții mai iau rar atitudine.”
Ea explică impactul acestui fenomen asupra relațiilor sociale și al valorilor:
„De exemplu, stăm la masă, într-un cerc, și toți stau cu telefoanele. Nimeni nu se uită la nimeni. Nimeni nu vorbește, nu spune o glumă. De asta ne și pierdem valorile și empatia. De asta totul e doar o mască, nu mai există sinceritate. Nu voi fi niciodată de acord cu așa ceva!”
Anca accentuează că rolul unui profesor nu se limitează la muzică, ci include educarea copiilor în responsabilitate și respect reciproc, învățându-i să fie prezenți și implicați. Provocările carierei sale se manifestă nu doar prin tehnică și artă, ci și prin efortul de a forma caractere echilibrate în era digitală. Prin dedicare, perseverență și atenție pentru valori, aceasta își continuă misiunea, demonstrând că adevărata artă include și responsabilitatea educativă.
Anca Apetroaie împărtășește care sunt provocările carierei sale, dar cu toate acestea, nu se lasă deloc copleșită.
Pentru mai multe detalii, urmăriți podcastul AICI!