Românii din diaspora continuă să fie una dintre cele mai mari victime ale eşecului clasei politice care s-a succedat la putere în ultimii ani.
După decenii de promisiuni, strategii şi angajamente festive, milioane de români care muncesc peste hotare sunt trataţi şi astăzi cu aceeaşi indiferenţă, aceeaşi aroganţă şi aceeaşi lipsă de respect din partea autorităţilor.
Actuala putere interimară vorbeşte despre stabilitate, responsabilitate şi reforme, însă pentru românii din afara graniţelor nu există nici stabilitate, nici responsabilitate, nici reforme.
Există doar consulate supraaglomerate, servicii publice greoaie, proceduri birocratice absurde şi o lipsă totală de interes pentru problemele reale ale celor care contribuie anual cu miliarde de euro la economia României.
Diaspora este căutată doar în campaniile electorale. Atunci politicienii îşi amintesc de sacrificiile românilor plecaţi, de familiile despărţite şi de contribuţia lor la dezvoltarea ţării. După alegeri, aceiaşi români sunt abandonaţi şi transformaţi într-o statistică convenabilă.
Românii din străinătate trimit anual sume uriaşe către familiile lor şi contribuie indirect la stabilitatea economică a României.
În schimb, primesc birocraţie, cozi, întârzieri şi nepăsare.
Aceasta este realitatea pe care actualii guvernanţi încearcă să o ascundă în spatele unor declaraţii sterile şi a unor conferinţe de presă fără conţinut.
Întreb astăzi, de la această tribună: cine răspunde pentru lipsa unei strategii naţionale privind diaspora?
Cine răspunde pentru faptul că generaţii întregi de români cresc departe de ţară fără un sprijin real pentru păstrarea identităţii lor culturale şi lingvistice?
Cine răspunde pentru faptul că mii de profesionişti români ar dori să revină acasă, dar găsesc aceeaşi administraţie blocată în birocraţie şi interese de partid?
Adevărul este unul simplu şi dureros: actuala clasă politică a eşuat.
A eşuat în relaţia cu diaspora. A eşuat în construirea unei Românii în care cetăţenii să îşi dorească să rămână. Şi continuă să eşueze atunci când refuză să recunoască aceste realităţi. Este inadmisibil ca, în anul 2026, statul român să nu fie capabil să ofere servicii consulare moderne, să nu aibă programe eficiente de repatriere a specialiştilor şi să nu construiască politici coerente pentru păstrarea identităţii culturale şi lingvistice a comunităţilor româneşti din străinătate.
Guvernarea interimară nu poate invoca lipsa de timp sau lipsa de resurse. Problema reală este lipsa de voinţă şi lipsa de respect.
În timp ce românii din diaspora îşi câştigă existenţa prin muncă cinstită şi îşi ajută familiile rămase acasă, clasa politică continuă să producă justificări, nu soluţii.
Opoziţia parlamentară solicită măsuri urgente pentru simplificarea relaţiei dintre stat şi cetăţenii români din străinătate, extinderea serviciilor consulare, digitalizarea completă a procedurilor administrative şi lansarea unor programe reale de întoarcere în ţară pentru cei care doresc să contribuie la dezvoltarea României.
Românii din diaspora merită respect, nu discursuri festive.
Merită politici publice serioase, nu promisiuni reciclate.
Şi merită un stat care să îi considere cetăţeni cu drepturi depline, nu doar o rezervă electorală folosită din patru în patru ani.
Vorbește prostii deputata
Aiureli. Am fratele în Anglia, cumnata în Belgia. Nu trimit absolut niciun ban „acasă”. N-am văzut o liră și/sau un euro de la ei. Ei au viața lor acolo, au locuințe acolo, slujbe, fiecare cu problemele lor. Trimit bani fie cei care și-au lăsat copiii în Romania în grija rudelor, fie cei care investesc in proprietăți în Romania.