Andrei Holban vorbește despre începuturile sale în lumea muzicii. Povestea unui drum plin de provocări

Andrei Holban vorbește despre începuturile sale în lumea muzicii, mărturisind că drumul său artistic nu a fost deloc unul simplu. În spatele succesului și al aplauzelor primite pe scenă se ascunde o poveste despre perseverență, muncă și alegeri neașteptate.

Artistul îmbină cariera muzicală cu cea de profesor, iar această dualitate i-a modelat caracterul și i-a oferit puterea de a continua atunci când era mai greu. Primele amintiri despre muzică vin din copilărie, când asculta discuri pe pick-up, iar dorința de a cânta a apărut firesc. De la acordeon, la contrabas și apoi la chitară și dirijat, viața lui artistică este un lung proces de descoperire.

Andrei Holban vorbește despre începuturile sale în lumea muzicii

Andrei Holban vorbește despre începuturile sale în lumea muzicii, explicând cât de dificil este să împaci viața de noapte, plină de evenimente, cu activitatea de profesor din timpul zilei.

„Când ești tânăr, poți să împaci cele două mai ușor”, mărturisește el.

În adolescență, când era elev la liceul de artă, își promisese că nu va cânta niciodată la nunți și că nu va urma cariera unui profesor.

„Ei bine, fix pe dos s-a întâmplat”, povestește cu sinceritate.

Drumul său nu a fost predestinat muzicii. Provenind dintr-o familie de muncitori, părinții nu aveau legătură cu acest domeniu, însă pasiunea lui a fost descoperită atunci când asculta la nesfârșit discul lui Fărămiță Lăndru și fredona melodiile preferate.

„Atunci și-au dat seama ai mei că îmi place acordeonul. Acela a fost startul”, spune Andrei.

Primele studii le-a făcut la Palatul Copiilor, unde a învățat acordeon din clasa I până în a IV-a. Ulterior, la gimnaziu, profesorii i-au direcționat pașii către contrabas, un instrument despre care nu știa nimic.

„Pe drum spre clasă tot întrebam cum arată un contrabas, că nu văzusem niciodată. Și profesorul mi-a spus că e fix ca o vioară mult mai mare. Bine, asta s-a întâmplat pentru că erau anumite intrumente la care nu aveau elevi, printre care și contrabasul și fagotul. Ca eu voiam la arte pentru acordeon”, își amintește el.

Deși a studiat contrabasul între clasele V-VIII, nu s-a simțit atras de el, tocmai din cauza faptului că era un instrument foarte dificil.

Tradiția folclorică și dorința de a duce mai departe moștenirea muzicală

Un alt aspect important din povestea lui Andrei Holban este legat de tradiția folclorică. După ce a renunțat la acordeon și a trecut prin anii de studiu ai contrabasului, artistul a revenit la Palatul Copiilor, unde a descoperit orchestra de muzică populară.

„Acolo l-am întâlnit pe profesorul Cătălin Pop, cel care mi-a oferit ocazia de a pune în practică cunoștințele acumulate pe parcursul școlii. Am studiat contrabasul cu greu în gimnaziu, cu chiu și vai, dar din clasa a IX-a m-am întors la Palatul Copiilor, în cadrul orchestrei, iar astăzi profesor și dirijor la acea orchestră. Pot spune că eu sunt un produs al Palatului Copiilor”, povestește el.

Experiența din școală cu profesorul Varvaroi, sever, dar exigent, l-a învățat că doar prin muncă serioasă poți deveni un muzician adevărat. Astăzi, Andrei privește cu responsabilitate rolul său de a transmite mai departe ceea ce a învățat.

„În zona folclorică, contrabasul este pe cale de dispariție. La fel și țambalul sau cobza. Eu îmi doresc să duc mai departe această tradiție”, declară.

Misiunea nu este doar o provocare personală, ci și o datorie față de generațiile viitoare. Andrei Holban consideră că fiecare instrument vechi are o poveste și un rol esențial în cultura românească, iar salvarea lor înseamnă păstrarea identității noastre.

Andrei Holban vorbește despre începuturile sale în lumea muzicii și cum a ajuns la contrabas fără ca nici măcar să știe cum arată acest instrument.

Pentru mai multe detalii, urmăriți podcastul AICI!