Anexarea Groenlandei de către Statele Unite

Este una dintre ambițiile enunțate în termeni cât se poate de clari de către Donald Trump. Un obiectiv extrem de ambițios și de riscant, pe care președintele american îl anunță într-un termen foarte scurt de timp. Într-o variantă, 20 de zile, în alta, 3 luni. De ce și cum ar putea fi adjudecată de către Statele Unite cea mai mare insulă a lumii, aparținând Danemarcei?

Liderul de la Casa Albă încearcă să lupte simultan pe mai multe fronturi, condițiile fiind extrem de diferite de la un caz la altul. Operațiunea militară specială desfășurată cu o precizie chirurgicală în Venezuela poate fi soldată prin capturarea lui Maduro și a soției acestuia, poate fi motivată în condițiile în care Washingtonul utilizează în acest scop trei argumente dintre cele mai puternice. Primul este că Statele Unite, la fel ca și o bună parte a statelor occidentale, nu au recunoscut niciodată statutul de conducător legitim al statului venezuelean, acuzând, pe bună dreptate, o fraudă electorală de proporții. Fiind tratat ca un simplu cetățean, Maduro este acuzat, pe bună dreptate, de faptul că, în mod abuziv, a adus prejudicii de miliarde de dolari companiilor americane din domeniul petrolului, pe care le-a naționalizat fără justă despăgubire. De fapt, fără nicio despăgubire. Ceea ce echivalează cu un furt de mari proporții.

În al doilea rând, tot pe bună dreptate, el este acuzat, ca de altfel și soția sa, că a patronat unele dintre cele mai periculoase carteluri de droguri din lume, droguri care, pe diverse căi, desigur ilegale, au ajuns pe teritoriul Statelor Unite, punând în pericol populația. Chiar și așa, judecarea și condamnarea lui Maduro, printr-un proces de durată, vor trebui să depășească o serie întreagă de obstacole interne politice și de natură legislativă, precum și obstacole în planuri politice externe.

Columbia, care a primit și ea un termen de grație până când Statele Unite vor acționa, este într-o situație asemănătoare Venezuelei, dar cu observația că nimeni nu contestă legitimitatea guvernului. În ceea ce privește un al treilea obiectiv anunțat, Cuba, situația este încă și mai complicată, întrucât acest mic stat din Caraibe nu poate fi acuzat nici că ar avea o conducere ilegitimă, și nici că desfășoară acțiuni criminale pe teritoriul Statelor Unite în ceea ce privește introducerea și distribuirea de droguri.

Și legitimitatea Statelor Unite de a ataca Iranul, așa cum Donald Trump a anunțat că este posibil, dacă regimul se va dovedi violent față de protestatari, este pusă sub un mare semn de întrebare.

Așa stând lucrurile, să încerc să răspund dilemei din titlul acestui editorial: cum ar putea fi Groenlanda anexată? Nu există niciun pretext cât de cât plauzibil, din punct de vedere al dreptului internațional, care ar putea fi invocat în acest scop. De aceea, tot ceea ce a afirmat Donald Trump se referă exclusiv la interesele geostrategice ale Statelor Unite. Groenlanda este cea mai mare insulă de pe glob, cu o suprafață de 2,16 milioane de kilometri pătrați, acoperită, în proporție de 80%, de calota glaciară. Se învecinează la vest și nord-vest cu Canada, și cu Islanda la sud-est. Este plasată la o distanță de Europa de 3.500 de kilometri și de Rusia de 5.000 de kilometri. Așadar, nici pretextul protejării din punct de vedere militar a Statelor Unite nu stă în picioare.

Pe de altă parte, Groenlanda aparține Danemarcei, iar Danemarca este stat NATO. Invadarea militară a Groenlandei în vederea anexării ar însemna că un stat NATO declanșează un război împotriva altui stat NATO. Fără doar și poate, acest act ar însemna condamnarea, de către cele mai multe dintre statele lumii, a Washingtonului și sfârșitul istoric al NATO. Și, totuși, există un mecanism prin care Groenlanda ar putea fi anexată.

Cea mai simplă cale este ca Statele Unite să încheie un contract cu Danemarca, prin care Groenlanda să fie, pur și simplu, cumpărată, după modelul în care a fost cumpărată Alaska de la Imperiul Țarist. În absența unui asemenea aranjament, nu mai există decât o singură cale: determinarea cetățenilor Groenlandei, în număr de 40 de mii — dacă ne referim la cei cu drept de vot — de a declanșa un referendum, la care, în majoritate, să spună „da”.

Deși Groenlanda are resurse apreciabile de zinc, de grafit și de minerale rare, ea nu are capacitatea să le exploateze și să obțină profit de pe urma acestora. Mai mult chiar, pentru ca populația să supraviețuiască, sunt necesare subvenții anuale în valoare de 600 de milioane de dolari, pe care Danemarca le plătește. Pentru a se ajunge la un referendum, ne-am putea imagina că Statele Unite îi pot oferi fiecărui cetățean cu drept de vot din Groenlanda colosala sumă de un milion de dolari.

O asemenea operațiune este posibilă, iar, pentru Statele Unite, efortul financiar nu ar reprezenta mare lucru, urmând ca, ulterior, să își recupereze investiția din exploatarea bogățiilor solului și subsolului și din dezvoltarea exponențială a industriei piscicole — singura, de altfel, cât de cât relevantă, utilizată de cetățeni. Și, desigur, mai există și scenariul în care, simultan, Statele Unite plătesc un preț Danemarcei și un preț pentru succesul referendumului.

Atenție însă: chiar și așa, vor exista analiști și vor exista state care vor contesta, încercând să se împotrivească, în plan internațional, realizării acestui proiect. Donald Trump nu poate, pur și simplu, să scoată din joben un alt „porumbel” decât ce am enunțat eu mai sus.