Astăzi, va fi înmormântat prof. univ. dr. ing. Mihai Crețu, fostul rector al Universității „Gheorghe Asachi” din Iaşi

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Miercuri, 8 mai 2024, la ora 13.00, va fi înmormântat prof. univ. dr. ing. Mihai Crețu, fostul rector al Universității „Gheorghe Asachi” din Iaşi.

Astăzi, va fi înmormântat prof. univ. dr. ing. Mihai Crețu, fostul rector al Universității „Gheorghe Asachi” din Iaşi

În noaptea de Înviere, a murit prof. univ. dr. ing. Mihai Crețu, fost rector al Universității „Gheorghe Asachi” din Iaşi. Acesta va fi înmormântat astăzi, 8 mai 2024, la ora 13.00, la Cimitirul „Eternitatea”.

Prof. univ. dr. ing. Mihai Crețu s-a născut la data de 5 octombrie 1940, a fost șef de catedră în anii 1990-1996, decan al Facultăţii de Electrotehnică între 1996 și 2000, precum și rector al Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” din Iaşi în anii 2000-2004.

Începând din 1962, a parcurs toate treptele carierei academice, din 1990 fiind numit, prin concurs, profesor universitar titular în catedra Măsurări electrice şi materiale electrotehnice.

Dr. ing. Dănuț Degeratu: „Așa vrea Dumnezeu, să ne mai fie și rău uneori”

Dr. ing. Dănuț Degeratu a transmis un mesaj după ce prof. univ. dr. ing. Mihai Crețu, fost rector TUIASI, a murit în noaptea de Înviere.

„Pe profesorul Mihai Crețu l-am cunoscut din momentul în care a fost ales decan al Facultății de Electrotehnică, Energetică și Informatică Aplicată, cum se numește acum această școală seculară și emblematică a învățământului superior ieșean. Fost sportiv de performanță, om de o statură impresionantă la propriu și la figurat, profesorul Mihai Crețu era mereu cu zâmbetul pe buze! În anul 2000 i-a succedat profesorului Mihai Gafițanu în funcția de Rector al universității, calitate în care, timp de patru ani, a avut poate cel mai echilibrat mandat post decembrist la conducerea acestei instituții.

O întâmplare aproape tragică a făcut ca subsemnatul să asigure interimatul conducerii administrative a universității în perioada 2003-2004. Concret, întreaga conducere a universității, inclusiv fostul Director General Administrativ, a suferit un accident auto în timpul unei deplasări spre București și doar voia Domnului a făcut ca nici o persoană aflată atunci în «microbuzul groazei» să nu-și piardă viața. Nouă persoane în frunte cu profesorul Mihai Crețu au stat multă vreme prin spitalele orașului, cu diverse traumatisme provocate de acel accident nefericit. Fostul Rector era internat la Spitalul Militar din  Iași, imobilizat la pat, cu ambele picioare fracturate și puse în ghips iar eu, împreună cu secretara șefă a universității, îl vizitam destul de des, cu chestiuni de serviciu, în privința cărora era necesară decizia dumnealui. La prima vizită după ce fusese operat, acest om de o bunătate cum rar am întâlnit, mi-a dat o lecție de viață pe care îmi îngădui s-o fac acum publică, în memoria sa.

La intrarea în salon, i-am adresat mecanic dar cu totul neinspirat, dată fiind situația dumnealui, întrebarea obișnuită: «ce mai faceți domnule Rector?». Profesorul Crețu m-a privit zâmbind, de parcă nu dumnealui ci altcineva ar fi fost imobilizat la pat și mi-a răspuns cu o seninătate dezarmantă: «Ce să fac Dănuț, uite așa vrea Dumnezeu, să ne mai fie și rău din când în când». Apoi a privit-o pe secretara șefă care, dintr-un motiv personal, era foarte abătută și a întrebat-o: «Gabi dar tu ce ai, de ce ești așa tristă». Aproape plângând, fosta mea colegă i-a mărturisit că avea și dânsa mama internată în spital și este îngrijorată de starea acesteia. Ei bine, profesorul Mihai Crețu, care era el însuși într-o condiție medicală specială și deloc confortabilă, a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe șeful secției de la spitalul județean, unde era internată mama secretarei șefe. «Salut domnule doctor, ce mai faci?…Domnule doctor, uite de ce te deranjez, avem un mare necaz, mama secretarei mele este internată la mata în secție și te rog eu tare mult să ai grijă de ea că uite, biata ei fată este foarte necăjită și îngrijorată din acest motiv».

După acest dialog care ne-a lăsat fără cuvinte pe mine și pe secretara șefă, profesorul Mihai Crețu a mulțumit medicului respectiv, a închis telefonul și a liniștit-o încă o dată pe fosta mea colegă, asigurând-o că mama ei este pe mâini bune și că dumnealui personal se va interesa ca lucrurile să meargă bine în această privință. Apoi, cu același zâmbet dezarmant, a luat mapa cu documentele pe care i le adusesem spre studiu și ne-a lăsat câteva minute cu gândurile noastre. Nu știu ce a gândit atunci fosta mea colegă dar pentru mine întâmplarea la care tocmai asistasem a fost o adevărată lecție de viață pe care am scos-o acum din sipetul amintirilor pentru că îl definește pe profesorul Mihai Crețu pe cele câteva coordonate fundamentale ale umanității sale deosebite și mi-l aduce în fața ochilor, aievea, așa cum a fost dumnealui întotdeauna: un om vesel, altruist, generos, atent la nevoile celorlalți, un savant căruia poziția socială nu i-a alterat niciodată calitatea de om!

Domnule Rector, vă doresc drum bun printre stele și vă asigur că vorbele pe care mi le-ați spus acum un sfert de veac au fost pentru mine un reazem, ori de câte ori am avut câte un obstacol în viață! Vă mulțumesc”, a transmis dr. ing. Dănuț Degeratu.